32:12 Cortul cel sfânt era aşezat într-un loc liber, numit curte, care era împrejmuit cu pânză de in răsucit, prinsă de stâlpi de aramă. Intrarea în curtea aceasta era prin partea de la răsărit. Ea era închisă cu covoare dintr-un material preţios şi lucrate frumos, deşi erau inferioare celor din sanctuar. Pânzele împrejmuitoare ale curţii, fiind numai pe jumătate înalte faţă de pereţii tabernacolului, clădirea putea să fie bine văzută de poporul ce era afară. În curte, lângă intrare, se afla altarul de aramă pentru arderile de tot. Pe acest altar se ardeau toate jertfele aduse Domnului şi mistuite de foc, iar coarnele lui erau stropite cu sângele ispăşitor. Între altar şi uşa sanctuarului se afla ligheanul, care era de asemenea din aramă, făcut din oglinzile care fuseseră darul de bunăvoie al femeilor lui Israel. În ligheanul acesta preoţii trebuia să-şi spele mâinile şi picioarele ori de câte ori intrau în