31:19 Împingându-i pe israeliţi la această îndrăzneaţă insultă şi blasfemie faţă de Domnul, Satana plănuise să-i nimicească. Deoarece ei se dovediseră a fi atât de decăzuţi, atât de lipsiţi de orice înţelegere a privilegiilor şi binecuvântărilor pe care Dumnezeu li le dăduse şi a angajamentelor lor solemne şi repetate, Domnul - gândea el - îi va lepăda de la Sine şi-i va lăsa pradă pieirii. În acest fel se va ajunge la stingerea seminţei lui Avraam, acea sămânţă a făgăduinţei care trebuia să păstreze cunoaşterea viului Dumnezeu, prin care avea să vină El - adevărata Sămânţă - care urma să îl înfrângă pe Satana. Marele răzvrătit plănuise să-l nimicească pe Israel şi să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. Dar din nou el a fost înfrânt. Deşi era păcătos, poporul Israel n-a fost nimicit. În timp ce aceia care cu încăpăţânare au trecut de partea lui Satana au fost ucişi, poporul, umilit şi pocăit, a fost în mod milostiv iertat. Istoria acestui păcat avea să stea ca o mărturie continuă cu privire la vinovăţia şi pedepsirea idolatriei, dar şi cu privire la îndelunga răbdare şi milă a lui Dumnezeu.