3:55 Chiar şi atunci când a fost aruncat afară din ceruri, înţelepciunea cea veşnică nu l-a distrus. Deoarece numai slujirea din iubire putea fi primită de Dumnezeu, supunerea fiinţelor create de El trebuia să se bazeze pe convingerea dreptăţii şi bunăvoinţei Sale. Locuitorii cerului şi ai celorlalte lumi, fiind nepregătiţi să înţeleagă natura sau consecinţele păcatului, nu puteau vedea atunci dreptatea lui Dumnezeu în nimicirea lui Satana. Dacă ar fi fost imediat şters din rândul celor vii, unii ar fi slujit lui Dumnezeu mai degrabă de frică decât din iubire. Influenţa înşelătorului nu avea să fie pe deplin nimicită şi nici spiritul de răzvrătire nu ar fi fost în totul eradicat. De aceea, pentru binele întregului univers, de-a lungul veacurilor nesfârşite, el trebuia să-şi dezvolte mai mult principiile, pentru ca acuzaţiile aduse de el guvernării divine să poată fi văzute în adevărata lor lumină de către toate fiinţele create şi pentru ca dreptatea şi mila lui Dumnezeu, cum şi neschimbabilitatea Legii Sale să poată fi - pentru totdeauna - în afară de orice îndoială.