3:43 În marea Sa milă, în armonie cu caracterul Său divin, Dumnezeu l-a suportat mult timp pe Lucifer. Spiritul de nemulţumire şi discordie n-a fost niciodată cunoscut în ceruri. El era un element nou, un element străin, misterios şi inexplicabil. Nici chiar Lucifer - la început - n-a cunoscut natura reală a simţămintelor lui; căci pentru un timp el s-a temut să dea glas frământărilor şi plăsmuirilor minţii sale; totuşi, nici nu le-a alungat. El n-a văzut încotro era tras de acest curent. Astfel de eforturi, cum numai iubirea infinită le putea concepe, au fost făcute pentru a-l convinge de rătăcirea sa. S-a demonstrat faptul că nemulţumirea lui nu avea nici un temei şi i s-a arătat care avea să fie rezultatul dacă persistă în răzvrătirea sa. Lucifer a fost convins că era greşit. El a crezut că "Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui" (Ps. 145,17); că rânduielile divine sunt drepte şi că trebuie să le recunoască ca fiind astfel înaintea întregului cer. Dacă ar fi făcut lucrul acesta, el s-ar fi salvat pe sine şi pe îngerii săi. La data aceea, el nu lepădase în totul ascultarea, supunerea sa faţă de Dumnezeu. Deşi îşi părăsise poziţia de heruvim ocrotitor, totuşi, dacă ar fi fost dispus să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înţelepciunea Creatorului, şi să fie mulţumit să ocupe poziţia ce a fost hotărâtă pentru el în planul cel mare al lui Dumnezeu, atunci ar fi fost repus în slujba sa. Sosise timpul pentru o hotărâre finală; el trebuia să se supună în totul conducerii divine sau să se aşeze într-o poziţie de răzvrătire făţişă. El aproape că ajunsese la hotărârea de a se întoarce, dar mândria l-a împiedicat să facă acest pas. Era un sacrificiu prea mare pentru unul care a fost onorat atât de mult să mărturisească că a fost greşit, că tot ceea ce şi-a imaginat nu erau decât falsuri şi să se supună autorităţii pe care se străduise să o dovedească nedreaptă.