Printable ModePatriarhi şi profeţi, 3
|
3:1 Cap. 1 - De ce a fost îngăduit păcatul? 3:2 Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4,16). Natura Sa, Legea Sa este iubire. El dintotdeauna a fost astfel şi aşa va fi pururea. "Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică" şi ale cărui "cărări sunt veşnice", nu Se schimbă. În El "nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Is.57,15; Hab.3,6; Iac.1,17). 3:3 Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii nemărginite. Suveranitatea lui Dumnezeu implică deplina binecuvântare a tuturor fiinţelor create. Psalmistul spune: 3:4 "Braţul Tău este puternic, 3:5 Mâna Ta este tare, 3:6 Dreapta Ta va fi înălţată. 3:7 Dreptatea şi judecata 3:8 Sunt temelia 3:9 Scaunului Tău de domnie; 3:10 Bunătatea şi credincioşia 3:11 Sunt înaintea Feţei Tale. 3:12 Ferice de poporul 3:13 Care cunoaşte sunetul trâmbiţei, 3:14 Care umblă 3:15 Înaintea Feţei Tale, Doamne! 3:16 El se bucură neîncetat 3:17 De Numele Tău, 3:18 Şi se făleşte cu dreptatea Ta. 3:19 Căci Tu eşti fala puterii lui; 3:20 Şi, în bunăvoinţa Ta, 3:21 Ne ridici puterea noastră. 3:22 Căci Domnul este scutul nostru, 3:23 Sfântul lui Israel 3:24 Este împăratul nostru." 3:25 Psalmul 89,13-18. 3:26 Istoria marelui conflict dintre bine şi rău - de la data când a izbucnit pentru prima dată în ceruri şi până la înfrângerea finală a răzvrătirii şi eradicarea definitivă a păcatului - constituie, de asemenea, o demonstrare a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu. 3:27 Suveranul Universului nu a fost singur în lucrarea Sa de binefacere. El a avut un tovarăş, un conlucrător, care putea aprecia planurile Sale şi putea fi părtaş bucuriei Sale de a da fericire fiinţelor create de El. "La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu" (Ioan 1,1-2). Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu veşnicul Tată - una în natură, în caracter şi în scop - singura Fiinţă care putea intra în toate sfaturile şi planurile lui Dumnezeu. "Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii" (Is.9,6). Obârşia Lui "se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei" (Mica 5,2). Fiul lui Dumnezeu, El Însuşi, declară despre Sine: "Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie..., când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui" (Prov.8,22-30). 3:28 Tatăl a înfăptuit prin Fiul Său aducerea la existenţă a tuturor fiinţelor cereşti. "Prin El au fost făcute toate lucrurile... fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El" (Col.1,16). Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, strălucind de lumina ce se revarsă continuu din prezenţa Sa, zburând cu toată repeziciunea ca să aducă la îndeplinire voinţa Sa. Dar Fiul, Unsul lui Dumnezeu, "care este întipărirea Fiinţei Lui", "oglindirea slavei Lui" şi "care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui", are stăpânirea supremă peste tot şi peste toate (Evr.1,3). Un "scaun de domnie plin de slavă" a fost "de la început" locul Sanctuarului Său (Ieremia 17,12); "un toiag de dreptate" (neprihănire - tr.engl.), sceptrul Împărăţiei Sale (Evr.1,8). "Strălucirea şi măreţia sunt înaintea feţei Lui, slava şi podoaba sunt în locaşul Lui cel sfânt" (Ps.96,6). "Bunătatea şi credincioşia sunt înaintea Feţei Lui" (Ps.89,14). 3:29 Legea iubirii fiind temelia stăpânirii lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor inteligente depinde de acceptarea, în mod desăvârşit, de către acestea, a marilor ei principii de neprihănire. Dumnezeu doreşte de la toate fiinţele create de El o slujire din dragoste, slujire care izvorăşte dintr-o apreciere a caracterului Său. El nu găseşte nici o plăcere într-o ascultare forţată; El acordă tuturor libertatea voinţei, pentru ca astfel ei să-I poată aduce o slujire liber consimţită. 3:30 Atâta vreme cât toate fiinţele create au recunoscut ascultarea iubirii, o desăvârşită armonie a existat în tot universul lui Dumnezeu. Era bucuria oştilor cereşti aceea de a aduce la îndeplinire planurile Creatorului lor. Ele îşi găseau plăcerea în reflectarea slavei Sale şi în a-I aduce laudă. Iar în timp ce iubirea faţă de Dumnezeu era supremă, iubirea unuia faţă de celălalt era plină de încredere şi neegoistă. Nu exista nici o notă de discordie care să tulbure armonia cerească. Dar o schimbare s-a produs în această fericită atmosferă. A fost unul care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor Sale. Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de către Dumnezeu şi care era, printre locuitorii cerurilor, în poziţia cea mai înaltă în ceea ce priveşte puterea şi slava. Lucifer, "fiul zorilor", a fost întâiul între heruvimii ocrotitori, sfânt şi fără prihană. El stătea în prezenţa marelui Creator şi razele nesfârşite ale slavei ce înconjurau pe veşnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui. "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în grădina Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană... până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine" (Ez.28,12-15). 3:31 Puţin câte puţin, Lucifer a început să se hrănească cu dorinţa înălţării de sine. Scriptura ne spune: "Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta" (Ez.28,17). "Tu ziceai în inima ta... îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... voi fi ca Cel Prea Înalt" (Is.14,13-14). Deşi toată slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns s-o considere ca aparţinându-i. Nemulţumit cu poziţia sa, deşi onorat mai presus de oştile cereşti, el s-a aventurat să poftească închinarea cuvenită numai Creatorului. În loc de a căuta să facă din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor şi ascultării tuturor fiinţelor create, strădania sa era aceea de a-şi asigura pentru el slujirea şi credincioşia lor. Şi, poftind slava cu care Tatăl cel veşnic L-a învestit pe Fiul Său, acest prinţ al îngerilor aspira la puterea ce constituia în exclusivitate una din prerogativele lui Hristos. 3:32 În acest fel s-a frânt armonia cerului. Predispoziţia lui Lucifer de a-şi sluji sieşi, în loc de a sluji Creatorului Său, a dat loc la un simţământ de apăsare, atunci când a fost observat de către aceia care considerau că 3:33 slava lui Dumnezeu trebuie să fie supremă. În sfatul cerului, îngerii au discutat cu Lucifer. Fiul lui Dumnezeu a prezentat înaintea lui măreţia, bunătatea şi dreptatea Creatorului, cum şi natura cea sfântă şi neschimbătoare a Legii Sale. Dumnezeu Însuşi a stabilit ordinea cerului şi, depărtându-se de ea, Lucifer avea să dezonoreze pe Făcătorul său şi să aducă ruina asupra sa. Dar avertizarea izvorâtă din iubirea şi mila nesfârşită a lui Dumnezeu n-a făcut decât să dea loc la un spirit de împotrivire. Lucifer a îngăduit ca gelozia sa faţă de Hristos să predomine şi să-l facă şi mai categoric. 3:34 Disputarea supremaţiei Fiului lui Dumnezeu şi, în acest fel, discreditarea înţelepciunii şi iubirii Creatorului au devenit scopul acestui prinţ al îngerilor. El era gata să dedice acestui plan energiile strălucitei sale minţi, el, care - după Hristos - era primul între oştirile lui Dumnezeu. Dar Acela care a dorit ca toate fiinţele create să aibă o voinţă liberă n-a lăsat pe nimeni neavizat în faţa înşelătoarelor sofisticării, prin care răzvrătirea avea să se justifice. Înainte ca marea confruntare să izbucnească, trebuia ca toţi să aibă o clară înţelegere a voinţei Sale, a cărui înţelepciune şi bunătate erau izvorul tuturor bucuriilor lor. 3:35 Împăratul universului a adunat toate oştile cereşti înaintea Sa, pentru ca în prezenţa lor să poată prezenta adevărata poziţie a Fiului Său şi să arate relaţia pe care El o promovează cu toate celelalte fiinţe create. Fiul lui Dumnezeu S-a aşezat cu Tatăl pe tronul Acestuia şi slava Celui veşnic, a Aceluia ce exista prin Sine Însuşi, Îi cuprinse pe amândoi. În jurul tronului s-au strâns îngerii cei sfinţi, o mare şi nenumărată mulţime - "de zece mii de ori zece mii şi mii de mii" (Apoc.5,11), îngeri ce ocupau cele mai înalte poziţii, ca şi îngerii slujitori şi supuşi, bucurându-se în lumina ce se revărsa asupra lor din prezenţa Dumnezeirii. Înaintea locuitorilor cerului strânşi laolaltă, Împăratul cerurilor declară că nimeni în afară de Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde în totul în planurile Sale şi Lui I-a fost încredinţată aducerea la îndeplinire a planurilor măreţe ale voinţei Sale. Fiul lui Dumnezeu adusese la îndeplinire voinţa Tatălui în crearea tuturor oştilor cereşti; şi Lui, Celui deopotrivă cu Dumnezeu, I se cuvenea închinarea şi ascultarea lor. Hristos avea încă să exercite puterea divină în aducerea la existenţă a pământului şi a locuitorilor lui. Dar în toate acestea, El nu va căuta pentru Sine puterea şi înălţarea, contrar planului lui Dumnezeu, ci El va înălţa slava Tatălui şi va aduce la îndeplinire planurile Sale de binefacere şi iubire. 3:36 Plini de bucurie, îngerii au recunoscut supremaţia lui Hristos şi s-au plecat înaintea Lui, manifestându-şi astfel iubirea şi adorarea lor. Lucifer s-a plecat împreună cu ei, dar în inima sa se 3:37 dădea o luptă stranie, teribilă. Adevărul, dreptatea şi credincioşia se luptau împotriva urii şi geloziei. Pentru un timp, se părea că influenţa îngerilor buni îl câştigase de partea lor. În timp ce cântecele de laudă se înălţau în tonuri melodioase, amplificate de miile de voci cu bucurie în glas, spiritul răului părea că a dispărut; o iubire cu neputinţă de descris a mişcat întreaga lui fiinţă; sufletul său, în armonie cu închinătorii lipsiţi de păcat, s-a îndreptat plin de iubire spre Tatăl şi Fiul. Dar, din cauza dorinţei sale de mărire, mândria a pus iarăşi stăpânire pe el. Dorinţa lui de supremaţie a reapărut şi ura faţă de Hristos a fost iarăşi nutrită. Înaltele onoruri ce i-au fost conferite lui Lucifer n-au fost apreciate ca fiind darul special al lui Dumnezeu şi, în consecinţă, nu considera că este de datoria lui să mulţumească Creatorului său. El se glorifica în strălucirea şi înălţarea sa, tinzând să fie egal cu Dumnezeu. El a fost iubit şi respectat de către oştile cereşti, iar îngerii se delectau în executarea poruncilor lui, el fiind îmbrăcat în înţelepciune şi slavă mai presus de toţi ceilalţi. Şi totuşi, Fiul lui Dumnezeu era înălţat mai presus de el, ca Unul ce era deopotrivă cu Tatăl în putere şi autoritate. El era în sfatul Tatălui, în timp ce Lucifer nu lua parte la planurile lui Dumnezeu. "De ce", întreba acest înger puternic, "să aibă Hristos supremaţia? De ce să fie El onorat mai presus de Lucifer?" 3:38 Părăsindu-şi locul din prezenţa nemijlocită a Tatălui, Lucifer a plecat să împrăştie spiritul nemulţumirii printre îngeri. El a lucrat înconjurat de o taină misterioasă şi, pentru un timp, a reuşit să ascundă scopul său real, sub un anumit respect faţă de Dumnezeu. El a început să semene îndoieli cu privire la legile ce guvernau fiinţele cereşti, spunând că, în timp ce aceste legi puteau fi necesare pentru locuitorii lumilor, îngerii, fiind fiinţe cu o poziţie mai înaltă, nu au nevoie de asemenea restricţii, pentru că înţelepciunea lor constituie un suficient ghid pentru ei. Ei nu erau acele fiinţe care să poată aduce dezonoare lui Dumnezeu; toate gândurile lor erau sfinte; nu mai era nicidecum posibil pentru ei să greşească, după cum nu era posibil acest lucru nici pentru Dumnezeu. Înălţarea Fiului lui Dumnezeu, ca fiind egal cu Tatăl, era înfăţişată ca fiind o nedreptate ce i se făcea lui Lucifer care, pretindea el, era de asemenea îndreptăţit la respect şi onoare. Dacă acest prinţ al îngerilor ar putea să-şi ocupe poziţia de frunte ce i se cuvenea, atunci un mare bine avea să se reverse peste toate oştile cerului; căci scopul lui era acela de a obţine libertate pentru toţi. Dar acum, chiar şi libertatea de care ei s-au bucurat până atunci a luat sfârşit; căci un stăpân absolut fusese numit peste ei şi toţi trebuia să se închine autorităţii Sale. Acestea erau înşelăciunile subtile care, prin viclenia lui Lucifer, au fost răspândite cu repeziciune în curţile cereşti. 3:39 De fapt, nu avusese loc nici o schimbare în poziţia şi autoritatea lui Hristos. Ura şi greşita prezentare a lucrurilor de către Lucifer, cum şi pretenţiile lui de a fi deopotrivă cu Hristos au făcut necesară declaraţia cu privire la adevărata poziţie a Fiului lui Dumnezeu; dar ea fusese aceeaşi chiar de la început. Cu toate acestea, mulţi îngeri au fost orbiţi de către înşelăciunile lui Lucifer. 3:40 Profitând de încrederea plină de iubire şi loialitate pe care fiinţele sfinte de sub comanda sa o aveau faţă de el, cu atâta măiestrie le-a infiltrat în minte propria lui neîncredere şi nemulţumire, încât acţiunea aceasta a lui n-a fost observată. Lucifer a prezentat planurile lui Dumnezeu într-o lumină falsă, interpretându-le greşit şi răstălmăcindu-le, pentru a trezi nemulţumirea şi răzvrătirea. În mod viclean, el i-a făcut pe ascultătorii săi să dea glas simţămintelor lor; apoi, aceste cuvinte ale lor aveau să fie repetate de el, atunci când ele serveau scopului său, ca mărturie a faptului că îngerii nu erau în totul de acord cu conducerea lui Dumnezeu. În timp ce pretindea că este în mod desăvârşit loial faţă de Dumnezeu, el susţinea că sunt necesare totuşi schimbări în ordinea şi legile cerului, pentru stabilitatea guvernării divine. Astfel, în timp ce acţiona pentru a stârni opoziţie faţă de Legea lui Dumnezeu şi pentru a imprima în mintea îngerilor de sub comanda sa propria lui nemulţumire, în mod ostentativ el căuta să înlăture nemulţumirea şi să-i liniştească pe îngerii nemulţumiţi cu ordinea lucrurilor din ceruri. În timp ce pe ascuns el instiga şi încuraja discordia şi răzvrătirea, cu o desăvârşită măiestrie el a lăsat să se înţeleagă că singurul lui scop era acela de a promova credincioşia faţă de Dumnezeu şi de a păstra armonia şi pacea. 3:41 Spiritul nemulţumirii astfel aprins îşi făcea lucrarea sa dezastruoasă. Deşi nu era nici o izbucnire pe faţă, o înstrăinare a simţămintelor începea - în mod imperceptibil - să se dezvolte printre îngeri. Erau unii care priveau cu simpatie insinuările lui Lucifer împotriva conducerii lui Dumnezeu. Deşi până aici ei au fost într-o perfectă armonie cu ordinea pe care Dumnezeu o stabilise, acum ei erau nemulţumiţi şi nefericiţi, pentru că nu puteau pătrunde în planurile Sale de nepătruns; ei erau nemulţumiţi cu planul Său de înălţare a lui Hristos. Ei erau gata să susţină cererea lui Lucifer, de egală autoritate cu Fiul lui Dumnezeu. Dar îngerii care erau loiali şi sinceri au susţinut înţelepciunea şi dreptatea ordinii divine, străduindu-se să împace aceste fiinţe nemulţumite cu voinţa lui Dumnezeu. Hristos era Fiul lui Dumnezeu şi El fusese una cu Tatăl mai înainte ca îngerii să fie aduşi la existenţă. El totdeauna a stat la dreapta Tatălui. Poziţia Sa supremă, atât de plină de binecuvântări pentru toţi cei care erau sub conducerea Sa plină de bunătate, 3:42 nu fusese niciodată întreruptă; de unde venea acum discordia? Îngerii loiali lui Dumnezeu nu puteau decât să vadă consecinţele teribile ale acestei discordii şi, cu apeluri stăruitoare, ei îi sfătuiau pe cei nemulţumiţi să renunţe la planurile lor şi să demonstreze loialitatea lor faţă de Dumnezeu, prin credincioşia faţă de conducerea Lui. 3:43 În marea Sa milă, în armonie cu caracterul Său divin, Dumnezeu l-a suportat mult timp pe Lucifer. Spiritul de nemulţumire şi discordie n-a fost niciodată cunoscut în ceruri. El era un element nou, un element străin, misterios şi inexplicabil. Nici chiar Lucifer - la început - n-a cunoscut natura reală a simţămintelor lui; căci pentru un timp el s-a temut să dea glas frământărilor şi plăsmuirilor minţii sale; totuşi, nici nu le-a alungat. El n-a văzut încotro era tras de acest curent. Astfel de eforturi, cum numai iubirea infinită le putea concepe, au fost făcute pentru a-l convinge de rătăcirea sa. S-a demonstrat faptul că nemulţumirea lui nu avea nici un temei şi i s-a arătat care avea să fie rezultatul dacă persistă în răzvrătirea sa. Lucifer a fost convins că era greşit. El a crezut că "Domnul este drept în toate căile Lui şi milostiv în toate faptele Lui" (Ps. 145,17); că rânduielile divine sunt drepte şi că trebuie să le recunoască ca fiind astfel înaintea întregului cer. Dacă ar fi făcut lucrul acesta, el s-ar fi salvat pe sine şi pe îngerii săi. La data aceea, el nu lepădase în totul ascultarea, supunerea sa faţă de Dumnezeu. Deşi îşi părăsise poziţia de heruvim ocrotitor, totuşi, dacă ar fi fost dispus să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înţelepciunea Creatorului, şi să fie mulţumit să ocupe poziţia ce a fost hotărâtă pentru el în planul cel mare al lui Dumnezeu, atunci ar fi fost repus în slujba sa. Sosise timpul pentru o hotărâre finală; el trebuia să se supună în totul conducerii divine sau să se aşeze într-o poziţie de răzvrătire făţişă. El aproape că ajunsese la hotărârea de a se întoarce, dar mândria l-a împiedicat să facă acest pas. Era un sacrificiu prea mare pentru unul care a fost onorat atât de mult să mărturisească că a fost greşit, că tot ceea ce şi-a imaginat nu erau decât falsuri şi să se supună autorităţii pe care se străduise să o dovedească nedreaptă. 3:44 Un Creator milostiv, atunci când a manifestat iubire şi har pentru Lucifer şi cei ce l-au urmat, a căutat să-i întoarcă de pe marginea prăpastiei şi ruinei în care erau gata să se arunce. Dar mila Sa a fost greşit înţeleasă. Lucifer a arătat spre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ca fiind o dovadă a superiorităţii lui, o indicaţie că Împăratul Universului avea să accepte condiţiile sale. Dacă îngerii vor sta hotărât alături de el, spunea Lucifer, atunci vor putea să obţină tot 3:45 ceea ce doresc. El şi-a apărat cu înverşunare poziţia şi s-a lansat cu totul în lupta cea mare împotriva Făcătorului său. Aşa se face că Lucifer, "purtătorul de lumină", cel care se împărtăşea de slava lui Dumnezeu, care slujea la tronul Său, prin păcat a devenit Satana, "vrăjmaşul" lui Dumnezeu şi al fiinţelor sfinte, nimicitorul acelora pe care Cerul i-a încredinţat călăuzirii şi protecţiei sale. 3:46 Respingând în mod batjocoritor argumentele şi apelurile îngerilor loiali lui Dumnezeu, el îi denunţă ca fiind nişte robi înşelaţi. Întâietatea şi cinstea arătate faţă de Hristos, el le-a declarat ca fiind un act de nedreptate atât faţă de sine, cât şi faţă de toate oştile cerului, declarând că nu se va supune niciodată acestei restrângeri a drepturilor lui şi ale lor. El nu va mai recunoaşte autoritatea supremă a lui Hristos. Era hotărât să ceară să i se dea onoarea ce i se cuvenea, luând conducerea tuturor acelora care aveau să-l urmeze; el a făgăduit o nouă guvernare celor care aveau să intre în rândurile grupei sale, o conducere mai bună, sub care toţi aveau să se bucure de libertate. Un mare număr de îngeri şi-au exprimat intenţia de a-l accepta să fie conducătorul lor. Încurajat de modul favorabil în care au fost primite avansurile sale, spera să-i câştige de partea lui pe toţi îngerii, să devină deopotrivă cu Dumnezeu şi să fie ascultat de toată oastea cerului. 3:47 Din nou îngerii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu i-au cerut cu insistenţă, lui şi simpatizanţilor lui, să se supună lui Dumnezeu; arătându-le care avea să fie rezultatul inevitabil dacă vor refuza. Cel care îi crease putea să înfrângă puterea lor şi să pedepsească în mod exemplar aventuroasa lor răzvrătire. Nici un înger nu putea să se opună - cu sorţ de izbândă - Legii lui Dumnezeu, care era tot aşa de sfântă ca şi El. Ei i-au avertizat pe toţi să nu asculte la argumentele înşelătoare ale lui Lucifer, somându-l, atât pe el, cât şi pe cei ce l-au urmat, să caute fără întârziere prezenţa lui Dumnezeu, mărturisindu-şi vina de a pune la îndoială înţelepciunea şi autoritatea Lui. 3:48 Mulţi erau gata să asculte acest sfat, să se pocăiască de neascultarea lor, căutând să fie primiţi iarăşi în graţia lui Dumnezeu şi a Fiului Său. Dar Lucifer avea pregătită o altă înşelăciune. Marele răzvrătit declară acum că îngerii care s-au unit cu el au mers prea departe ca să se mai poată întoarce; că el cunoştea bine Legea divină şi ştia că Dumnezeu nu-i va ierta. El a spus că toţi aceia care se vor supune autorităţii Cerului vor fi deposedaţi de demnitatea lor şi îndepărtaţi din poziţia lor. În ceea ce-l privea, era hotărât să nu mai recunoască vreodată 3:49 autoritatea lui Hristos. Singura cale ce mai rămânea pentru el şi pentru cei ce l-au urmat, spunea el, era aceea de a-şi păstra libertatea şi a câştiga prin forţă drepturile ce nu le-au fost acordate de bună voie. 3:50 În ceea ce-l privea pe Satana, era adevărat că mersese prea departe ca să se mai poată întoarce. Dar nu aşa stăteau lucrurile cu aceia care au fost orbiţi de înşelăciunile lui. Pentru ei, sfatul şi apelurile îngerilor loiali au deschis uşa speranţei; dacă ei ar fi dat ascultare avertizării, ar fi putut să se smulgă din înşelăciunile lui Satana. Dar mândria, iubirea faţă de conducătorul lor, cum şi dorinţa după o libertate fără restricţii i-au împiedicat să se rupă de el şi astfel toate apelurile iubirii şi milei divine au fost, până la urmă, respinse. 3:51 Dumnezeu i-a îngăduit lui Satana să-şi continue lucrarea până când spiritul de nemulţumire s-a copt într-o revoltă deschisă. Era necesar ca planurile sale să se dezvolte pe deplin, pentru ca adevărata lor natură şi tendinţă să poată fi văzute de toţi. Lucifer, ca heruvim ocrotitor, fusese foarte mult înălţat; el era foarte mult iubit de oştile cereşti; iar influenţa lui asupra lor era foarte puternică. Stăpânirea lui Dumnezeu nu îi cuprindea numai pe locuitorii cerului, ci şi toate lumile pe care El le-a creat; şi Lucifer a ajuns la concluzia că, dacă ar putea atrage pe îngerii cerului alături de el în răzvrătire, atunci va putea avea de partea sa toate lumile. El a prezentat cu multă măiestrie poziţia sa în această problemă, folosind denaturarea şi minciuna pentru a-şi atinge ţinta. Puterea sa de a înşela era foarte mare. Ascunzându-se sub mantia minciunii, el a reuşit să obţină un avantaj. Toate acţiunile sale erau aşa de mult învăluite în mister, încât a fost foarte dificil pentru îngeri să descifreze adevărata natură a lucrării sale. Până când nu s-a dezvoltat pe deplin, nu era posibil ca răul să apară în adevărata lui înfăţişare; nemulţumirea lui nu putea fi văzută ca răzvrătire. Chiar şi îngerii loiali lui Dumnezeu nu puteau discerne pe deplin caracterul său sau să vadă unde ducea lucrarea lui. 3:52 La început, Lucifer şi-a dirijat în aşa fel ispitele, încât el nu era cu nimic implicat. Pe îngerii pe care nu i-a putut corupe spre a fi cu totul de partea sa i-a acuzat de indiferenţă faţă de interesele fiinţelor cereşti. Chiar lucrarea pe care el o făcea o punea pe seama îngerilor ce au rămas loiali faţă de Dumnezeu. Era metoda sa aceea de a produce confuzie prin întrebări subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. El înveşmânta în mister tot ceea ce era simplu şi, printr-o măiastră pervertire, arunca îndoiala asupra celor mai clare declaraţii ale lui Dumnezeu. Iar poziţia sa înaltă, legată aşa de strâns de conducerea divină, a dat o greutate şi mai mare celor spuse de el. 3:53 Dumnezeu putea folosi numai acele mijloace care erau în armonie cu adevărul şi neprihănirea. Satana însă putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea - minciuna şi linguşirea. El a căutat să falsifice Cuvântul lui Dumnezeu şi să prezinte greşit, tendenţios, planul guvernării Sale, susţinând că Dumnezeu nu a fost drept când a impus legi îngerilor; că, cerând supunere şi ascultare din partea fiinţelor create de El, nu urmărea altceva decât înălţarea de Sine. Deci, era necesar să se demonstreze înaintea locuitorilor cerului şi a tuturor lumilor din univers că guvernarea lui Dumnezeu este dreaptă, iar Legea Sa desăvârşită. Satana a făcut să se înţeleagă că nici el nu căuta altceva, decât să promoveze binele universului. Trebuia ca adevăratul caracter al uzurpatorului şi scopul său real să fie înţelese de toţi. Lui trebuia să i se dea timp să se manifeste prin lucrările lui rele, stricate. 3:54 Satana a pus în seama guvernării lui Dumnezeu discordia pe care propria lui comportare a semănat-o în ceruri. Tot răul, a declarat el, este rezultatul guvernării divine. El pretindea că scopul său era acela de a îmbunătăţi legile lui Dumnezeu. De aceea, Iehova i-a îngăduit să demonstreze natura pretenţiilor sale, să arate rezultatele schimbărilor propuse de el în Legea divină. Propria sa lucrare trebuia să-l condamne. La început, Satana pretindea că nu este un răzvrătit. Universul întreg trebuia să-l vadă pe înşelător demascat. 3:55 Chiar şi atunci când a fost aruncat afară din ceruri, înţelepciunea cea veşnică nu l-a distrus. Deoarece numai slujirea din iubire putea fi primită de Dumnezeu, supunerea fiinţelor create de El trebuia să se bazeze pe convingerea dreptăţii şi bunăvoinţei Sale. Locuitorii cerului şi ai celorlalte lumi, fiind nepregătiţi să înţeleagă natura sau consecinţele păcatului, nu puteau vedea atunci dreptatea lui Dumnezeu în nimicirea lui Satana. Dacă ar fi fost imediat şters din rândul celor vii, unii ar fi slujit lui Dumnezeu mai degrabă de frică decât din iubire. Influenţa înşelătorului nu avea să fie pe deplin nimicită şi nici spiritul de răzvrătire nu ar fi fost în totul eradicat. De aceea, pentru binele întregului univers, de-a lungul veacurilor nesfârşite, el trebuia să-şi dezvolte mai mult principiile, pentru ca acuzaţiile aduse de el guvernării divine să poată fi văzute în adevărata lor lumină de către toate fiinţele create şi pentru ca dreptatea şi mila lui Dumnezeu, cum şi neschimbabilitatea Legii Sale să poată fi - pentru totdeauna - în afară de orice îndoială. 3:56 De-a lungul veacurilor viitoare, răzvrătirea lui Satana avea să fie o lecţie pentru univers, o mărturie veşnică cu privire la natura păcatului şi 3:57 teribilele lui rezultate. Manifestarea acţiunii lui Satana, efectele ei atât asupra oamenilor, cât şi asupra îngerilor aveau să arate care va fi rezultatul părăsirii autorităţii divine. Acest lucru avea să dea mărturie despre faptul că de guvernarea lui Dumnezeu se leagă binele tuturor fiinţelor create de El. Astfel, istoria acestui teribil experiment al răzvrătirii trebuia să fie un scut de apărare pentru toate fiinţele sfinte, ca să le împiedice să mai fie înşelate cu privire la natura păcatului, să le salveze de la păcătuire şi de la suportarea consecinţelor sale. 3:58 Cel care conduce totul în ceruri este Acela care vede sfârşitul... chiar de la început, Acela în faţa Căruia tainele trecutului şi cele ale viitorului sunt deopotrivă descifrate şi care, dincolo de jalea, întunericul şi ruina aduse de păcat, vede realitatea planurilor Sale de iubire şi binecuvântare. Deşi "norii de negură îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie" (Ps.97,2). Aceşti locuitori ai universului, atât cei loiali faţă de Dumnezeu, cât şi cei care s-au răzvrătit împotriva Lui, vor înţelege într-o zi că toate "lucrările Lui sunt desăvârşite, toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate" (Deut.32,4). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: