29:8 În dimineaţa celei de a treia zile, pe când ochii întregului popor erau îndreptaţi spre munte, vârful acestuia era acoperit cu un nor gros, care devenea din ce în ce mai negru şi mai adânc, coborând spre baza lui, până când tot muntele a fost învăluit în întuneric şi într-o înspăimântătoare taină. Apoi s-a auzit sunetul unei trâmbiţe, chemând poporul să se întâlnească cu Dumnezeu; şi Moise i-a condus până la poalele muntelui. Din întunericul acela dens izbucneau fulgere strălucitoare, în timp ce bubuiturile de tunet îşi făceau auzite ecourile şi ecoul ecourilor printre înălţimile înconjurătoare. "Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se pogorâse peste el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere" (Ex.19,18). "Înfăţişarea slavei Domnului era asemenea unui foc mistuitor pe vârful muntelui", înaintea mulţimii adunate. Şi "trâmbiţa răsuna tot mai puternic".5 Atât de înspăimântătoare erau semnele prezenţei lui Dumnezeu, încât mulţimile lui Israel tremurau de frică, căzând cu feţele la pământ înaintea Domnului. Până şi Moise a strigat: "Sunt îngrozit şi tremur" (Evr.12,21).