28:6 De la Mara, poporul a mers la Elim, unde a găsit "douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici". Aici a rămas mai multe zile, mai înainte de a intra în pustia Sinai. După o lună de zile de la părăsirea Egiptului, izraeliţii şi-au întins - pentru prima dată - tabăra, în pustie. Proviziile lor au început acum să se termine. În pustie era puţină iarbă şi turmele li se împuţinaseră. Cum avea să se găsească hrană pentru această vastă mulţime de oameni? Îndoiala le-a umplut inimile şi au început din nou să murmure. Chiar mai marii şi bătrânii norodului s-au alăturat poporului în a se plânge împotriva conducătorilor lor, numiţi de Dumnezeu: "Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta" (Ex.16,3).