28:31 "A despicat stânci în pustie, şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. A făcut să ţâşnească izvoare din stânci, şi să curgă ape ca nişte râuri" (Ps.78,15-16). Moise a lovit stânca, dar Fiul lui Dumnezeu a fost Acela care, ascuns privirii lor în stâlpul de nor, a stat alături de Moise şi a făcut să curgă apa dătătoare de viaţă. Nu numai Moise şi bătrânii, ci întreaga adunare a poporului Israel, care stătea la distanţă, au văzut slava Domnului; dacă norul ar fi fost îndepărtat, ei ar fi fost nimiciţi de strălucirea Sa care era prezentă acolo. În setea lor, poporul L-a ispitit pe Dumnezeu spunând: "Este oare Dumnezeu cu noi sau nu? Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă şi pâine?" Necredinţa astfel manifestată era nelegiuită şi Moise se temea ca nu cumva judecăţile lui Dumnezeu să se abată asupra lor. Şi el a pus numele locului aceluia Masa (ispitire) şi Meriba (ceartă), în amintirea păcatului lor.