28:18 O dată cu căderea nopţii, tabăra a fost acoperită de o mare mulţime de prepeliţe, destule ca să satisfacă nevoia întregii mulţimi. Dimineaţa, pe faţa pământului era "ceva mărunt, ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă". Semăna cu grăunţele de coriandru. Poporul a numit-o "mană". Moise a spus: Aceasta "este pâinea, pe care v-o dă Domnul ca hrană". Poporul a strâns mană şi a văzut că este din abundenţă pentru toţi. Ei "o măcinau la râşniţă, sau o pisau într-o piuă; o fierbeau în oală, şi făceau turte din ea" (Num.11,8). Mana avea gustul unei turte făcute cu miere. Au fost sfătuiţi ca pentru fiecare persoană să strângă zilnic un omer şi nu trebuia să rămână nimic din ea până a doua zi. Unii au încercat să păstreze ceva pentru ziua următoare, dar a doua zi nu mai era bună de mâncat. Provizia pentru ziua respectivă trebuia strânsă dimineaţa; căci tot ceea ce mai rămânea pe pământ se topea de razele soarelui.