27:96 "Nu nouă, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioşia Ta!" (Ps.115,1). Acesta era spiritul de care era pătruns cântecul de eliberare al lui Israel şi este spiritul care ar trebui să sălăşluiască în inima tuturor acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El. Eliberând sufletele noastre de sclavia păcatului, Dumnezeu a lucrat pentru noi o eliberare mai mare decât aceea a evreilor la Marea Roşie. Ca şi mulţimea evreilor, noi ar trebui să-L lăudăm pe Domnul cu inima, cu sufletul şi cu vocea pentru "lucrările Sale minunate, făcute pentru fiii oamenilor". Cei care cugetă la îndurările cele mari ale lui Dumnezeu şi care nu trec cu vederea darurile Sale mai mici se vor încinge cu bucurie şi vor cânta Domnului în inimile lor. Binecuvântările zilnice pe care le primim din mâna lui Dumnezeu şi, mai presus de toate, moartea ispăşitoare a lui Isus, ca să aducă fericirea şi cerul la îndemâna noastră, ar trebui să constituie tema unei continue recunoştinţe. Ce milă, ce iubire nemărginită ne-a arătat Dumnezeu nouă, unor păcătoşi pierduţi, legându-ne de El, spre a fi pentru El o comoară deosebită! Ce sacrificiu a făcut Răscumpărătorul nostru, pentru ca noi să putem fi numiţi copii ai lui Dumnezeu! Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru fericita nădejde ce ne-a fost pusă înainte, cuprinsă în marele plan de mântuire, să-L lăudăm pentru moştenirea cerească, cum şi pentru bogatele Sale făgăduinţe, să-L lăudăm pentru că Isus trăieşte ca să mijlocească pentru noi.