25:9 Auzind aceste reproşuri, Moise s-a întristat foarte mult. Suferinţele poporului fuseseră sporite foarte mult. În toată ţara, un strigăt de disperare se înălţa de la tânăr şi bătrân şi toţi s-au unit în a-l face răspunzător de schimbarea dezastruoasă a stării lor. În amărăciunea sufletului său, el s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu cu strigătul: "Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia; şi n-ai izbăvit pe poporul Tău" (vers.22-23). Răspunsul a fost: "Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică îl va sili să-i izgonească din ţara lui" (Ex.6,1). Din nou i s-a amintit de legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinţii lor şi i s-a dat asigurarea că avea să fie împlinit.