25:55 Deodată un întuneric s-a lăsat asupra ţării, un întuneric atât de des şi de negru, încât părea că "se poate pipăi". Nu numai că oamenii erau lipsiţi de lumină, dar atmosfera era foarte apăsătoare, aşa încât era greu de respirat. "Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat de la locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel era lumină" (vers.23). La egipteni, soarele şi luna erau obiecte ale închinării; în acest întuneric misterios, atât poporul, cât şi zeii lui erau loviţi deopotrivă de puterea care luase în apărare cauza sclavilor.3 Cu toate acestea, oricât de groaznică a fost, această judecată era o dovadă a înţelegerii lui Dumnezeu, arătând faptul că El nu Se complăcea în a nimici. El voia să-i dea poporului timp pentru gândire şi pocăinţă, mai înainte de a aduce asupra lui ultima şi cea mai teribilă dintre plăgi.