25:45 Moise ştia că lupta nu se terminase. Mărturisirea şi făgăduinţele lui faraon nu erau rezultatul unei schimbări radicale petrecute în minte sau inimă, ci ele au fost smulse de la el sub imperiul groazei şi al chinului. Moise a promis totuşi să-i împlinească cererea, pentru că nu voia să-i mai dea prilej pentru a continua în încăpăţânarea lui. Profetul a ieşit fără a ţine seama de furia furtunii şi faraon şi toată curtea lui au fost martori ai puterii lui Dumnezeu de a-l apăra pe solul Său. Ieşind afară din cetate, Moise "şi-a ridicat mâinile spre Domnul, tunetele şi piatra au încetat şi n-a mai căzut ploaie pe pământ" (vers.33). Dar de-abia şi-a revenit împăratul din spaimă şi inima lui s-a întors la stricăciunea sa de mai înainte.