25:44 Tot Egiptul tremura în faţa îngrozitoarei revărsări a judecăţii dumnezeieşti. Faraon a trimis în grabă după cei doi fraţi şi a strigat: "De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai fi opriţi" (vers.27-28). Răspunsul a fost: "Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştiţi că al Domnului este pământul. Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu" (vers.29-30).