25:18 Din nou Moise şi Aaron au intrat în sălile somptuoase ale împăratului Egiptului. Acolo, înconjuraţi de coloane înalte şi de podoabe strălucitoare, de multe picturi şi imagini sculptate ale zeilor păgâni, înaintea monarhului celui mai puternic imperiu al acelui timp, stăteau cei doi reprezentanţi ai unui popor înrobit, spre a face din nou cunoscută porunca lui Dumnezeu pentru eliberarea lui Israel. Împăratul a cerut un semn, ca dovadă a însărcinării lor divine. Moise şi Aaron fuseseră sfătuiţi cum să procedeze în cazul că li se va adresa o asemenea cerere şi Aaron şi-a luat toiagul şi l-a aruncat jos înaintea lui faraon. Toiagul s-a prefăcut în şarpe. Monarhul i-a chemat pe "înţelepţi şi pe vrăjitori", care "toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor" (vers.12). Atunci împăratul, mai hotărât decât înainte, a spus că vrăjitorii lui erau egali în putere cu Moise şi Aaron; el i-a denunţat pe slujitorii lui Dumnezeu ca fiind impostori şi i s-a părut că n-are de ce să-i fie teamă, împotrivindu-se cererii lor. Şi totuşi, deşi dispreţuia solia lor, el era împiedicat de puterea divină să le facă rău.