23:96 Iacov a fost întotdeauna un om al unei profunde şi înflăcărate afecţiuni; iubirea sa pentru fiii săi era puternică şi gingaşă, iar mărturia sa de pe patul de moarte, pentru ei, nu a fost expresia părtinirii sau a resentimentelor. El îi iertase pe toţi şi i-a iubit până la sfârşit. Gingăşia sa părintească n-a putut găsi expresie decât în cuvinte de încurajare şi speranţă; dar puterea lui Dumnezeu se odihnea asupra lui şi, sub influenţa Inspiraţiei, el a fost constrâns să declare adevărul, oricât de dureros ar fi fost lucrul acesta.