23:19 Când guvernatorul se întâlni iarăşi cu ei, aceştia i-au prezentat darurile şi cu umilinţă "s-au aruncat cu faţa la pământ înaintea lui" (vers.26). Din nou i-au venit în memorie visurile lui şi, după ce şi-a salutat oaspeţii, se grăbi să-i întrebe: "Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?" (vers.27). "Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă" (vers.28), a fost răspunsul, însoţit de plecăciuni până la pământ. Apoi privirea i se opri asupra lui Beniamin şi spuse: "Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit?" Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!" (vers.29), dar, copleşit de sentimente de gingăşie, n-a mai putut spune nimic. "A intrat degrabă într-o odaie şi a plâns acolo" (vers.30).