23:10 Tatăl său şi familiile ce erau împreună cu el poate că deja sufereau de foame. "Faceţi lucrul acesta şi veţi trăi", a spus el: "eu mă tem de Dumnezeu! Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa noastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte" (vers.18-20). Ei s-au învoit să accepte această propunere, deşi aveau puţină speranţă că tatăl lor avea să-l lase pe Beniamin să vină împreună cu ei. Iosif comunica cu ei prin intermediul unui translator, iar ei nu bănuiau că mai marele ţării îi înţelegea, de aceea vorbeau deschis unul cu altul în prezenţa sa. Ei se condamnau pe ei înşişi în legătură cu modul în care s-au purtat cu Iosif: "Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat. Pentru aceea vine peste noi necazul acesta" (vers.21-22). Ruben, care făcuse planul să-l elibereze la Dotan, adăugă: "Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui". Ascultând, Iosif nu şi-a mai putut controla emoţiile, de aceea a ieşit afară şi a plâns. Întorcându-se, a poruncit ca Simeon să fie legat în lanţuri în faţa lor şi să fie dus din nou în temniţă. În comportamentul lor crud faţă de fratele lor, Simeon fusese instigatorul, jucând rolul principal, şi din cauza aceasta alegerea a căzut asupra lui.