23:109 Când a simţit că i se apropie sfârşitul, el şi-a chemat rudele în jurul său. Oricât de onorat fusese în ţara lui faraon, Egiptul nu era pentru el decât locul exilului său; ultimul act al vieţii sale urma să arate că el şi-a legat soarta de Israel. Ultimele lui cuvinte au fost: "Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov" (vers.24). Şi el luă un jurământ solemn din partea copiilor lui Israel că îi vor duce oasele cu ei, în ţara Canaanului. "Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt" (vers.26). Iar în decursul veacurilor de trudă care au urmat, acel sicriu, un aducător aminte al cuvintelor rostite de Iosif pe patul de moarte, a mărturisit pentru Israel că ei erau numai călători în Egipt şi i-a îndemnat să-şi păstreze nădejdea aţintită asupra ţării Făgăduinţei, pentru că timpul eliberării avea să vină cu siguranţă.