22:19 Purtătorul paharului împărătesc i-a făgăduit lui Iosif o profundă recunoştinţă, atât pentru tălmăcirea fericită a visului său, cât şi pentru multele fapte de bunăvoinţă de care se bucurase; acesta, amintindu-i în modul cel mai mişcător că era ţinut în închisoare pe nedrept, l-a rugat să intervină, ca să fie adus înaintea împăratului cazul său. "Adu-ţi aminte şi de mine", a spus el, "când vei fi fericit, şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor, şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă" (vers.14-15). Mai marele paharnicilor a trăit să vadă împlinirea visului în toate amănuntele lui; dar atunci când a ajuns să se bucure iarăşi de bunăvoinţa împăratului, nu s-a mai gândit deloc la binefăcătorul lui. Iosif a mai rămas încă doi ani în închisoare. Nădejdea ce se aprinsese în inima sa se stinse cu timpul şi, la toate celelalte încercări, s-a adăugat şi muşcătura amarnică a nerecunoştinţei.