21:16 Iacov şi Esau s-au întâlnit la patul de moarte al tatălui lor. Cândva, fratele mai mare aştepta acest eveniment ca o ocazie de răzbunare, dar de atunci simţămintele lui se schimbaseră mult. Şi Iacov, pe deplin mulţumit cu binecuvântările spirituale ale dreptului de întâi născut, a renunţat în favoarea fratelui său la moştenirea averii tatălui lor, de fapt singura moştenire pe care Esau o căuta, care avea valoare pentru el. Ei n-au mai fost deloc înstrăinaţi de gelozie sau ură, şi totuşi s-au despărţit, Esau îndreptându-se spre muntele Seir. Dumnezeu, care este bogat în binecuvântări, i-a dat lui Iacov avere pământească, pe lângă bunurile mai înalte pe care el le-a căutat. Averea celor doi fraţi "era prea mare ca să poată locui împreună, şi ţinutul în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor" (Gen.36,7). Această despărţire era în armonie cu planurile divine cu privire la Iacov. Deoarece fraţii se deosebeau atât de mult în ceea ce priveşte credinţa lor religioasă, era mai bine pentru ei să locuiască separat.