20:4 Din nou Domnul i-a dat lui Iacov o dovadă a ocrotirii divine. În timp ce mergea spre sud de muntele Galaad, două oştiri de îngeri îl însoţeau mergând în faţa şi în spatele său, înaintând o dată cu ai lui, pentru protejarea lor. Iacov îşi reaminti de visul avut cu mult timp în urmă la Betel, şi inima sa împovărată se simţi mai uşurată de faptul că solii cereşti, care îi aduseseră nădejde şi curaj la fuga sa din Canaan, aveau să fie acum păzitorii întoarcerii sale. Şi el a zis: 'Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!' De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită)" (Gen.32,2).