20:2 Cu toate că Iacov părăsise Padan-Aramul în deplină ascultare de sfatul divin, totuşi nu fără teamă se întorcea el pe acelaşi drum pe care, cu douăzeci de ani în urmă, îl făcuse ca un fugar. Păcatul lui, comis prin înşelarea tatălui său, stătea mereu înaintea sa. Era conştient de faptul că exilul său cel lung era rezultatul direct al acelui păcat şi el se gândea zi şi noapte la aceste lucruri, iar reproşurile unei conştiinţe ce-l acuza făceau foarte tristă călătoria lui. Când dealurile din ţara sa natală au apărut în depărtare înaintea lui, inima patriarhului a fost profund mişcată. Tot trecutul i-a apărut în mod viu înainte. O dată cu amintirea păcatului său era prezent şi gândul la favoarea acordată lui de Dumnezeu, cum şi gândul la făgăduinţele divine de ajutor şi călăuzire.