20:14 Iacov a primit binecuvântarea după care tânjea sufletul său. Păcatul său, ca intrigant şi înşelător, fusese iertat. Criza vieţii sale trecuse. Îndoiala, deznădejdea şi remuşcarea îi amărâseră existenţa, dar acum totul era schimbat; şi ce dulce era pacea împăcării cu Dumnezeu. Iacov nu se mai temea nicidecum să se întâlnească cu fratele său. Dumnezeu, care îi iertase păcatul, putea de asemenea să mişte inima fratelui său Esau şi să primească umilinţa şi pocăinţa sa.