2:24 "Căci cunoaştem în parte şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest 'în parte' se va sfârşi" (1 Cor.13,9.10). Mai departe, el ilustrează această stare, comparând-o cu perioada copilăriei, cu fragilitatea şi imaturitatea ei în gândire şi acţiune; iar starea de desăvârşire o compară cu starea de om mare, cu viziunea ei tot mai clară, cu maturitatea şi puterea ei. El clasează darurile spirituale printre acele lucruri care sunt necesare în această stare prezentă de imperfecţiune, dar de care nu vom mai avea nevoie atunci când vom ajunge în acea desăvârşită stare. "Acum", spune el, "vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă către faţă. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaşte pe deplin aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin" (1Cor.13,12). Apoi, el arată ce daruri sunt adaptate pentru starea de nemurire şi care vor exista, şi anume credinţa, nădejdea şi dragostea, "aceste trei... dar cea mai mare dintre ele este dragostea" (v.13).