2:22 Cu toate acestea, în literatura curentă a lumii creştine se învaţă că darurile Duhului au fost numai pentru perioada apostolică; că ele au fost date numai pentru înrădăcinarea Evangheliei; şi că, o dată ce Evanghelia a fost răspândită şi fixată, darurile spirituale nu mai erau necesare şi, în consecinţă, au dispărut - nu după mult timp - din biserică. Dar apostolul Pavel îi avertizează pe creştinii vremii sale de faptul că "taina fărădelegii" era deja la lucru şi că, după plecarea lui, lupi răpitori aveau să intre între ei, necruţând turma, şi că din mijlocul lor se vor scula oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor (Fapte 20,29-30). Deci nu poate fi adevărat faptul că darurile spirituale, aşezate în biserică s-o păzească chiar împotriva acestor rele, erau de acum gata să dispară când acest timp a venit, ca şi cum şi-ar fi împlinit lucrarea pe care o aveau de făcut; căci prezenţa şi ajutorul lor vor fi necesare în aceste condiţii mai mult decât atunci când apostolii erau ei înşişi prezenţi şi activi.