19:16 În vremurile de demult, obiceiul cerea ca mirele, înainte de definitivarea unei înţelegeri de căsătorie, să plătească tatălui soţiei sale o sumă de bani sau echivalentul ei în bunuri, după cum era starea lui. Aceasta era considerată ca o garanţie a căsătoriei. Părinţii nu socoteau că este bine să încredinţeze fericirea fiicelor lor unor bărbaţi care nu s-ar fi îngrijit de cele necesare întreţinerii familiei lor. Dacă nu aveau destul spirit de economie şi energia necesară ca să conducă bine treburile vieţii, să aibă vite sau pământ, era temerea