18:6 Isaac a făcut cunoscut fiilor săi privilegiile şi condiţiile acestea şi a arătat în mod lămurit că Esau, fiind cel mai mare, era îndreptăţit la dreptul de întâi născut. Esau însă nu avea nici o plăcere de consacrare, nici o înclinaţie spre o viaţă religioasă. Cerinţele care însoţeau dreptul spiritual de întâi născut erau pentru el nedorite, ba chiar o restricţie urâtă de el. Legea lui Dumnezeu, care era condiţia legământului divin cu Avraam, era privită de către Esau ca un jug al robiei. Hotărât să-şi împlinească poftele, nimic nu dorea el aşa de mult ca libertatea de a face ce-i place. Pentru el, puterea şi bogăţia, petrecerile şi dezmăţul constituiau fericirea. El se fălea cu libertatea neîngrădită a vieţii sale sălbatice şi hoinare. Rebeca îşi amintea cuvintele îngerului şi citea cu o mai clară înţelegere caracterul fiilor săi decât o făcea soţul ei. Ea era convinsă că moştenirea făgăduinţei divine era rânduită lui Iacov. Ea îi repetă lui Isaac cuvintele îngerului, dar sentimentele tatălui erau îndreptate asupra fiului său mai mare şi el rămase neclintit în planurile lui.