17:7 Nici nu terminase bine de rostit rugăciunea, că răspunsul a şi venit. Printre femeile care erau strânse la fântână, purtarea plăcută a uneia dintre ele îi atrase atenţia. Pe când aceasta se întorcea de la fântână, străinul îi ieşi în întâmpinare, cerându-i apă din vadra pe care o purta pe umăr. Cererea a fost împlinită cu bunăvoinţă, la care s-a adăugat oferta de a scoate, de asemenea, apă şi pentru cămile, o lucrare ce era un lucru obişnuit chiar şi pentru fiicele de prinţi, când trebuia să fie adăpate turmele şi cirezile tatălui lor. În felul acesta a fost dat şi semnul dorit. Fata "era foarte frumoasă", şi bunăvoinţa ei neîntârziată dădea mărturie despre o inimă bună şi o fire activă şi