16:48 (Gal.3,16). Avraam însuşi trebuia să fie părtaş la moştenire. Poate părea că împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu întârzie mult, căci "pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi" (2Petru 3,8); s-ar putea să pară că întârzie; dar, la timpul hotărât, "va veni şi se va împlini negreşit" (Hab.2,3). Darul făcut lui Avraam şi seminţei lui nu cuprinde numai ţara Canaanului, ci tot pământul. Aşa spune apostolul, că făgăduinţa ca să fie el moştenitor al lumii n-a fost făcută lui Avraam, nici seminţei lui prin lege, ci prin îndreptăţirea prin credinţă (Rom.4,13). În Biblie ni se vorbeşte în mod clar că făgăduinţele făcute lui Avraam urmează să fie împlinite prin Hristos. Toţi cei ce sunt ai lui Hristos sunt "sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă" - moştenitori "la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate veşteji" (Gal.3,29; 1 Petru 1,4), un pământ eliberat de blestemul păcatului. Căci "domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt"; "cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace" (Dan.7,27; Ps.37,11).