16:22 Zăpăcit şi îngrozit, Lot susţinu că nu putea face aşa cum i s-a cerut, ca nu cumva să i se întâmple ceva rău şi să moară. Trăind în cetatea aceea stricată, în mijlocul necredinţei, credinţa sa scăzuse mult. Prinţul cerului Se afla lângă el şi, cu toate acestea, el se îngrijora de viaţa sa ca şi când Dumnezeu, care dăduse pe faţă atâta purtare de grijă şi iubire faţă de el, nu l-ar mai fi apărat. El ar fi trebuit să se încreadă pe deplin în Trimisul ceresc, predând viaţa şi voinţa sa în mâinile Domnului, fără pic de îndoială şi nepunând vreo întrebare. Dar, asemenea multora, el căuta să facă planuri pentru sine: "Iată cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo" este aşa de mică" Şi să scap cu viaţă!" (vers.20). Cetatea amintită aici era Bela, numită mai târziu Ţoar. Se afla la numai câţiva kilometri de Sodoma şi, asemenea acesteia, era stricată şi dată pieirii. Dar Lot s-a rugat ca să fie cruţată, susţinând că cererea sa era mică; dorinţa i-a fost îndeplinită. Domnul l-a asigurat spunându-i: "Iată, că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti". O, "cât de mare este mila lui Dumnezeu faţă de creaturile Sale pline de greşeli!