15:7 Naşterea lui Isaac, aducând după o viaţă întreagă de aşteptare împlinirea celor mai scumpe dorinţe ale lor, a umplut corturile lui Avraam şi Sarei de bucurie. Pentru Agar însă, acest eveniment a însemnat prăbuşirea celor mai plăcute ambiţii pe care ea le-a cultivat. Ismael, acum un tânăr, fusese considerat de toţi cei din tabără ca moştenitorul averii lui Avraam şi moştenitor al făgăduinţelor făcute urmaşilor săi. Acum, dintr-o dată el a fost dat la o parte; şi, în dezamăgirea lor, mama şi fiul îl urau pe copilul Sarei. Bucuria generală n-a făcut decât să mărească gelozia lor până într-atât, încât Ismael a îndrăznit să-şi bată joc în mod deschis de moştenitorul făgăduinţei lui Dumnezeu. Sara a văzut în pornirea răzvrătită a lui Ismael un izvor continuu de discordie şi a apelat la Avraam, insistând ca Agar şi Ismael să fie alungaţi din tabără. Patriarhul se afla într-o mare încurcătură. Cum să-l izgonească pe Ismael, fiul său, pe care încă îl iubea foarte mult? În frământarea sa, el a apelat la sfatul divin. Domnul, printr-un înger sfânt, îl sfătui să împlinească dorinţa Sarei; iubirea sa pentru Ismael sau Agar nu trebuia să constituie o piedică, căci numai astfel putea restabili armonia şi fericirea familiei sale. Îngerul i-a dat făgăduinţa consolatoare că, deşi despărţit de casa tatălui său, Ismael nu avea să fie uitat de Dumnezeu; viaţa lui avea să fie ocrotită şi avea să devină tatăl unei mari