15:6 Când Avraam a ajuns la vârsta de aproape o sută de ani, i-a fost repetată făgăduinţa unui fiu, cu asigurarea că viitorul moştenitor va fi fiul Sarei. Avraam însă n-a înţeles încă făgăduinţa şi mintea lui s-a îndreptat imediat spre Ismael, agăţându-se de credinţa că prin el planul cel milostiv al lui Dumnezeu avea să fie realizat. În iubirea sa faţă de fiul său el exclamă: "Să trăiască Ismael înaintea Ta!" (Gen.17,18). Din nou făgăduinţa i-a fost dată în cuvinte ce nu puteau fi înţelese greşit: "Cu adevărat nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el". Totuşi, Dumnezeu n-a fost neatent faţă de rugăciunea tatălui. "Dar cu privire la Ismael", spuse El, "te-am ascultat: Iată, îl voi binecuvânta" voi face din el un neam mare" (Gen.17,18-20).