15:24 Cu toate acestea, numai singur Dumnezeu putea înţelege cât de mare a fost sacrificiul tatălui, ce trebuia să dea morţii pe fiul său; Avraam dorea ca nimeni, în afară de Dumnezeu, să nu fie martor la scena despărţirii. El porunci slujitorilor săi să rămână pe loc, spunând: "Eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi" (Gen.22,5-8). Lemnele au fost puse pe spinarea lui Isaac, cel care avea să fie adus jertfă, tatăl luă cuţitul şi focul şi împreună urcară astfel pe vârful muntelui, tânărul întrebându-se în tăcere de unde se va lua jertfa în locul acesta atât de depărtat de turme şi staule. În cele din urmă el zise: "Tată, iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Vai, ce încercare era aceasta! Cum străpunsese inima lui Avraam cuvântul plin de gingăşie: "Tată!" Nu, încă nu-i putea spune acum. "Fiul meu", spuse el, "Dumnezeu Însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot".