15:21 Ziua aceea - cea mai lungă zi din câte trăise Avraam - se târa încet spre sfârşit. În timp ce fiul său şi cei doi tineri au adormit, el a petrecut noaptea în rugăciune, tot mai nădăjduind că un sol ceresc putea veni să-i spună că încercarea fusese îndestulătoare şi că tânărul se putea întoarce nevătămat la mama sa. Dar nici o izbăvire n-a venit pentru sufletul său chinuit. A urmat o altă zi lungă şi încă o noapte de umilinţă şi rugăciune, în timp ce porunca aceea care avea să-l lase fără copil stăruia mereu în urechile sale. Satana era acolo ca să şoptească îndoieli şi necredinţă, dar Avraam rezistă şoptirilor lui. Pe când se pregăteau de călătoria celei de a treia zile, patriarhul, privind spre nord, a văzut semnul făgăduit, un nor de slavă plutind deasupra muntelui Moria, şi el îşi dădu seama că glasul care i-a vorbit era din cer.