15:18 un moment, tatăl privi chipul cel scump al fiului său şi apoi se îndepărtă cutremurându-se. El merse apoi până la Sara, care de asemenea dormea şi ea. Să o trezească oare, pentru ca să-şi mai îmbrăţişeze o dată fiul? Să-i spună oare care era cerinţa lui Dumnezeu? El dorea să-şi despovăreze inima faţă de ea şi să împărtăşească cu ea această teribilă responsabilitate; dar s-a reţinut de teamă ca nu cumva ea să-i pună piedici. Isaac era bucuria şi mândria ei. Viaţa ei era strâns legată de viaţa lui, şi iubirea mamei putea să refuze sacrificiul.