15:16 Satana era alături, gata să-i sugereze ideea că el trebuie să se fi înşelat, căci Legea divină porunceşte "Să nu ucizi", iar Dumnezeu nu poate cere ceea ce El a interzis cândva. Ieşind din cortul său, Avraam privi în sus la strălucirea liniştită a cerului fără nori şi îşi reaminti făgăduinţa făcută lui cu aproape cincizeci de ani înainte, şi anume că sămânţa sa va fi ca stelele de numeroasă. Dacă această făgăduinţă avea să fie îndeplinită prin Isaac, cum putea el să fie dat morţii? Avraam era ispitit să creadă că este victima unei înşelăciuni. În îndoiala şi chinul său sufletesc, se plecă la pământ şi se rugă aşa cum nu se mai rugase niciodată pentru o confirmare a poruncii că, într-adevăr, el trebuie să aducă la îndeplinire datoria aceasta teribilă. El şi-a adus aminte de îngerii trimişi pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a nimici Sodoma şi care-i aduseseră făgăduinţa că i se va naşte acest fiu, Isaac, şi s-a dus la locul unde de atâtea ori îi întâmpinase pe solii cereşti, nădăjduind să-i întâlnească din nou şi să primească noi îndrumări; dar nimeni nu veni în ajutorul său. Întunericul părea că-l copleşise; dar porunca lui Dumnezeu suna în urechile sale: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubeşti, pe Isaac". Porunca trebuia să fie ascultată, şi el nu îndrăzni să zăbovească. Ziua se apropia şi el trebuia să pornească la drum.