Printable ModePatriarhi şi profeţi, 15
|
15:1 Cap. 13 - Încercarea credinţei 15:2 Avraam primise, fără să mai pună la îndoială, făgăduinţa unui fiu, dar el n-a aşteptat ca Dumnezeu să împlinească cuvântul Său, la timpul şi în modul cuvenit. A fost îngăduită o amânare, pentru a pune la probă credinţa sa în puterea lui Dumnezeu; el însă n-a reuşit să treacă cu bine încercarea. Gândind că este imposibil pentru ea să aibă un copil la vârsta ei înaintată, Sara a dat ideea - ca un plan prin care scopul divin putea fi realizat - ca una dintre roabele ei să fie luată de Avraam ca a doua soţie a sa. Poligamia devenise aşa de răspândită, încât încetase a mai fi privită ca păcat, deşi aceasta nu însemna că ea nu mai era o violare a Legii lui Dumnezeu, ci că era fatală sfinţeniei şi păcii în relaţiile familiale. Urmarea căsătoriei lui Avraam cu Agar a fost nefericită atât pentru propria sa familie, cât şi pentru generaţiile următoare. 15:3 Măgulită de onoarea noii sale poziţii, ca soţie a lui Avraam, şi nădăjduind să fie mama unei mari naţiuni care să coboare din ea, Agar a devenit mândră şi îndrăzneaţă, tratând-o cu dispreţ pe stăpâna ei. O gelozie mută a tulburat pacea unui cămin fericit cândva. Obligat să asculte plângerile fiecăreia, Avraam s-a străduit zadarnic să restabilească armonia. Deşi Avraam s-a căsătorit cu Agar la cererea insistentă a Sarei, acum aceasta îi reproşa ca unuia care era vinovat. Ea dorea să o izgonească pe rivala ei. Dar Avraam a refuzat să fie de acord cu dorinţa ei; Agar urma să fie mama fiului său, pe care îl dorea atât de mult, fiul făgăduinţei. Ea era totuşi roaba Sarei şi el o lăsă mai departe sub porunca stăpânei ei. Spiritul irascibil al lui Agar nu putea să se mai supună asprimii pe care obrăznicia ei a provocat-o - când "Sarai s-a purtat rău cu ea" Agar a fugit de ea" (Gen.16,6). 15:4 Ea a fugit în pustie şi, pe când se odihnea lângă un izvor de apă, singură şi fără prieteni, a întâmpinat-o un înger al Domnului, în chip omenesc, adresându-i-se: "Agar, roaba Sarei"; pentru a-i aminti de poziţia şi de datoria ei, el îi spuse: "Întoarce-te 15:5 la stăpâna ta, şi supune-te sub mâna ei" (vers.8). Şi totuşi, o dată cu mustrarea, erau amestecate şi cuvinte de mângâiere: "Domnul a auzit mâhnirea ta"" "Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată" (vers.10). Şi ca o veşnică aducere aminte a milei Sale, i s-a spus să-l numească pe fiul ei Ismael - "Domnul aude". 15:6 Când Avraam a ajuns la vârsta de aproape o sută de ani, i-a fost repetată făgăduinţa unui fiu, cu asigurarea că viitorul moştenitor va fi fiul Sarei. Avraam însă n-a înţeles încă făgăduinţa şi mintea lui s-a îndreptat imediat spre Ismael, agăţându-se de credinţa că prin el planul cel milostiv al lui Dumnezeu avea să fie realizat. În iubirea sa faţă de fiul său el exclamă: "Să trăiască Ismael înaintea Ta!" (Gen.17,18). Din nou făgăduinţa i-a fost dată în cuvinte ce nu puteau fi înţelese greşit: "Cu adevărat nevastă-ta Sara îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el". Totuşi, Dumnezeu n-a fost neatent faţă de rugăciunea tatălui. "Dar cu privire la Ismael", spuse El, "te-am ascultat: Iată, îl voi binecuvânta" voi face din el un neam mare" (Gen.17,18-20). 15:7 Naşterea lui Isaac, aducând după o viaţă întreagă de aşteptare împlinirea celor mai scumpe dorinţe ale lor, a umplut corturile lui Avraam şi Sarei de bucurie. Pentru Agar însă, acest eveniment a însemnat prăbuşirea celor mai plăcute ambiţii pe care ea le-a cultivat. Ismael, acum un tânăr, fusese considerat de toţi cei din tabără ca moştenitorul averii lui Avraam şi moştenitor al făgăduinţelor făcute urmaşilor săi. Acum, dintr-o dată el a fost dat la o parte; şi, în dezamăgirea lor, mama şi fiul îl urau pe copilul Sarei. Bucuria generală n-a făcut decât să mărească gelozia lor până într-atât, încât Ismael a îndrăznit să-şi bată joc în mod deschis de moştenitorul făgăduinţei lui Dumnezeu. Sara a văzut în pornirea răzvrătită a lui Ismael un izvor continuu de discordie şi a apelat la Avraam, insistând ca Agar şi Ismael să fie alungaţi din tabără. Patriarhul se afla într-o mare încurcătură. Cum să-l izgonească pe Ismael, fiul său, pe care încă îl iubea foarte mult? În frământarea sa, el a apelat la sfatul divin. Domnul, printr-un înger sfânt, îl sfătui să împlinească dorinţa Sarei; iubirea sa pentru Ismael sau Agar nu trebuia să constituie o piedică, căci numai astfel putea restabili armonia şi fericirea familiei sale. Îngerul i-a dat făgăduinţa consolatoare că, deşi despărţit de casa tatălui său, Ismael nu avea să fie uitat de Dumnezeu; viaţa lui avea să fie ocrotită şi avea să devină tatăl unei mari 15:8 naţiuni. Avraam a ascultat de cuvintele îngerului, dar nu fără o mare suferinţă a făcut el acest lucru. Inima tatălui a fost cuprinsă de o durere nespusă când izgoni pe Agar şi pe fiul său. 15:9 Învăţătura dată lui Avraam cu privire la sfinţenia legăturilor de căsătorie avea să fie o lecţie pentru toate veacurile. Ea spune că drepturile şi fericirea acestei legături trebuie să fie păstrate cu multă grijă, chiar cu preţul unor mari sacrificii. Sara era singura soţie legitimă a lui Avraam. Drepturile ei de soţie şi mamă nu puteau fi împărţite cu nici o altă persoană. Ea l-a respectat pe soţul ei şi, din acest punct de vedere, ea este înfăţişată în Noul Testament ca un exemplu vrednic de urmat. Dar ea nu era de acord ca iubirea lui Avraam să fie împărţită cu o alta şi Dumnezeu n-a mustrat-o pentru faptul că a cerut alungarea rivalei sale. Atât Avraam, cât şi Sara nu s-au încrezut în puterea lui Dumnezeu, şi greşeala aceasta a fost aceea care a dus la căsătoria lui cu Agar. 15:10 Dumnezeu îl chemase pe Avraam să fie tatăl celor credincioşi şi viaţa sa trebuia să stea ca un exemplu de credinţă pentru generaţiile care aveau să vină. Dar credinţa sa n-a fost desăvârşită. El a dat pe faţă neîncredere în Dumnezeu atunci când a ascuns faptul că Sara este soţia lui şi, de asemenea, atunci când a luat-o pe Agar de soţie. Pentru ca el să poată atinge cel mai înalt standard, Dumnezeu l-a supus la o altă încercare, cea mai grea pe care omul a fost chemat cândva s-o suporte. Într-o vedenie de noapte, el a fost înştiinţat să meargă în ţinutul Moria şi acolo să-l aducă pe fiul său ca jertfă - ardere de tot - pe un munte care urma să-i fie arătat. 15:11 La data când a primit această poruncă, Avraam atinsese vârsta de o sută douăzeci de ani. El era privit ca om bătrân chiar de către cei din generaţia sa. În tinereţea sa, el fusese destul de puternic ca să poată îndura greutăţi şi să înfrunte primejdii, dar acum înflăcărarea tinereţii sale trecuse. Cineva care este în puterea bărbăţiei poate înfrunta cu curaj încercările şi durerile ce ar face ca inima să cadă înfrântă la o vârstă mai înaintată, când picioarele înaintează tremurând spre mormânt. Dar Dumnezeu a păstrat ultima şi cea mai grea încercare a Sa pentru Avraam, până când povara anilor apăsa greu asupra sa şi el dorea foarte mult să se odihnească de griji şi necazuri. 15:12 Patriarhul locuia la Beer-Şeba, înconjurat de belşug şi cinste. El era foarte bogat şi onorat nespus, ca un prinţ puternic, de către conducătorii ţării. Mii de oi şi vite acopereau câmpiile ce se întindeau în jurul taberei sale. De jur împrejur erau corturile păstorilor lui, căminul sutelor de slujitori credincioşi. Fiul făgăduinţei crescuse, ajungând la maturitate lângă el. Cerul părea că încoronase cu 15:13 binecuvântările lui o viaţă de sacrificiu şi aşteptare răbdătoare a nădejdii mereu amânate. 15:14 În ascultarea credinţei, Avraam părăsise ţara sa natală - se depărtase de mormintele părinţilor săi şi de casa rudelor sale. El peregrinase ca un străin în ţara moştenirii sale. El aşteptase mult naşterea moştenitorului făgăduit. La porunca lui Dumnezeu, îl alungase pe fiul său Ismael. Şi acum, când copilul aşa de mult dorit ajunsese la vârsta de bărbat şi patriarhul părea că ajunsese să întrezărească roadele nădejdii sale, îi stătea înainte o încercare mai mare decât toate celelalte de mai înainte. 15:15 Porunca a fost rostită în cuvinte care trebuie să fi chinuit îngrozitor inima tatălui: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac" şi adu-l ardere de tot" (Gen.22,2). Isaac era lumina căminului său, mângâierea bătrâneţilor sale şi, mai presus de toate, moştenitor al binecuvântărilor promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui accident sau a unei boli, i-ar fi sfâşiat inima acestui tată iubitor, ar fi încovoiat de durere capul său albit; dar lui i se dăduse porunca să verse sângele fiului său cu propriile mâini. Lucrul acesta i se părea îngrozitor şi imposibil de îndeplinit. 15:16 Satana era alături, gata să-i sugereze ideea că el trebuie să se fi înşelat, căci Legea divină porunceşte "Să nu ucizi", iar Dumnezeu nu poate cere ceea ce El a interzis cândva. Ieşind din cortul său, Avraam privi în sus la strălucirea liniştită a cerului fără nori şi îşi reaminti făgăduinţa făcută lui cu aproape cincizeci de ani înainte, şi anume că sămânţa sa va fi ca stelele de numeroasă. Dacă această făgăduinţă avea să fie îndeplinită prin Isaac, cum putea el să fie dat morţii? Avraam era ispitit să creadă că este victima unei înşelăciuni. În îndoiala şi chinul său sufletesc, se plecă la pământ şi se rugă aşa cum nu se mai rugase niciodată pentru o confirmare a poruncii că, într-adevăr, el trebuie să aducă la îndeplinire datoria aceasta teribilă. El şi-a adus aminte de îngerii trimişi pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a nimici Sodoma şi care-i aduseseră făgăduinţa că i se va naşte acest fiu, Isaac, şi s-a dus la locul unde de atâtea ori îi întâmpinase pe solii cereşti, nădăjduind să-i întâlnească din nou şi să primească noi îndrumări; dar nimeni nu veni în ajutorul său. Întunericul părea că-l copleşise; dar porunca lui Dumnezeu suna în urechile sale: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l iubeşti, pe Isaac". Porunca trebuia să fie ascultată, şi el nu îndrăzni să zăbovească. Ziua se apropia şi el trebuia să pornească la drum. 15:17 Întorcându-se la cortul său, el merse la locul în care Isaac dormea somnul adânc şi netulburat al tinereţii şi nevinovăţiei. Pentru 15:18 un moment, tatăl privi chipul cel scump al fiului său şi apoi se îndepărtă cutremurându-se. El merse apoi până la Sara, care de asemenea dormea şi ea. Să o trezească oare, pentru ca să-şi mai îmbrăţişeze o dată fiul? Să-i spună oare care era cerinţa lui Dumnezeu? El dorea să-şi despovăreze inima faţă de ea şi să împărtăşească cu ea această teribilă responsabilitate; dar s-a reţinut de teamă ca nu cumva ea să-i pună piedici. Isaac era bucuria şi mândria ei. Viaţa ei era strâns legată de viaţa lui, şi iubirea mamei putea să refuze sacrificiul. 15:19 În cele din urmă, Avraam îl trezi pe fiul său, spunându-i despre porunca primită de a aduce jertfă pe un munte depărtat. Isaac mersese adesea cu tatăl său să se roage la vreunul din diferitele altare care marcaseră pelerinajul său şi această chemare nu trezi nici o surpriză. Pregătirile pentru călătorie au fost foarte repede făcute. Lemnele au fost pregătite şi aşezate pe măgar şi, împreună cu doi slujitori, au pornit la drum. 15:20 Alături unul de altul, tatăl şi fiul au călătorit în tăcere. Patriarhul, cugetând la marea sa taină, nu mai avea inimă să vorbească. Gândurile lui erau la mama cea mândră şi iubitoare şi la ziua când se va întoarce singur la ea. El ştia bine că cuţitul va străpunge şi inima ei atunci când acesta va lua viaţa fiului ei. 15:21 Ziua aceea - cea mai lungă zi din câte trăise Avraam - se târa încet spre sfârşit. În timp ce fiul său şi cei doi tineri au adormit, el a petrecut noaptea în rugăciune, tot mai nădăjduind că un sol ceresc putea veni să-i spună că încercarea fusese îndestulătoare şi că tânărul se putea întoarce nevătămat la mama sa. Dar nici o izbăvire n-a venit pentru sufletul său chinuit. A urmat o altă zi lungă şi încă o noapte de umilinţă şi rugăciune, în timp ce porunca aceea care avea să-l lase fără copil stăruia mereu în urechile sale. Satana era acolo ca să şoptească îndoieli şi necredinţă, dar Avraam rezistă şoptirilor lui. Pe când se pregăteau de călătoria celei de a treia zile, patriarhul, privind spre nord, a văzut semnul făgăduit, un nor de slavă plutind deasupra muntelui Moria, şi el îşi dădu seama că glasul care i-a vorbit era din cer. 15:22 Nici chiar acum el nu murmură împotriva lui Dumnezeu, ci îşi îmbărbătă sufletul, cugetând la dovezile bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu. Acest fiu îi fusese dat pe neaşteptate; şi oare Acela care îi dăduse acest dar preţios nu avea dreptul de a cere înapoi ceea ce era al Lui? Apoi credinţa repetă iarăşi făgăduinţa: "Numai din Isaac va ieşi o sămânţă" (Gen.21,12), o sămânţă tot aşa de numeroasă ca şi boabele de nisip de pe ţărmul mării. Isaac era fiul unei minuni şi nu putea oare puterea 15:23 care i-a dat viaţă să i-o redea? Privind dincolo de ceea ce se vedea, Avraam se agăţă de cuvântul lui Dumnezeu, "căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi" (Evr.11,19). 15:24 Cu toate acestea, numai singur Dumnezeu putea înţelege cât de mare a fost sacrificiul tatălui, ce trebuia să dea morţii pe fiul său; Avraam dorea ca nimeni, în afară de Dumnezeu, să nu fie martor la scena despărţirii. El porunci slujitorilor săi să rămână pe loc, spunând: "Eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi" (Gen.22,5-8). Lemnele au fost puse pe spinarea lui Isaac, cel care avea să fie adus jertfă, tatăl luă cuţitul şi focul şi împreună urcară astfel pe vârful muntelui, tânărul întrebându-se în tăcere de unde se va lua jertfa în locul acesta atât de depărtat de turme şi staule. În cele din urmă el zise: "Tată, iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Vai, ce încercare era aceasta! Cum străpunsese inima lui Avraam cuvântul plin de gingăşie: "Tată!" Nu, încă nu-i putea spune acum. "Fiul meu", spuse el, "Dumnezeu Însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot". 15:25 La locul rânduit, ei au zidit un altar şi au pus lemnele pe el. Apoi, cu glasul tremurând, Avraam îi descoperi fiului său solia divină. Cu groază şi uimire află Isaac ce soartă îl aştepta, dar nu se împotrivi. El ar fi putut să scape de ceea ce-l aştepta, dacă ar fi ales să facă aşa; bătrânul, paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozitoare, nu s-ar fi putut împotrivi voinţei tânărului plin de vigoare. Dar Isaac fusese educat din copilărie să asculte de îndată şi cu încredere, şi când planul lui Dumnezeu i-a fost descoperit, el a dat pe faţă o supunere plină de bunăvoinţă. El era părtaş al credinţei lui Avraam şi îşi dădu seama că era onorat prin faptul că era chemat să-şi dea viaţa ca jertfă lui Dumnezeu. Cu duioşie el căută să uşureze durerea tatălui şi să încurajeze mâinile lui înţepenite să lege frânghiile ce-l fixau de altar. 15:26 Apoi, au fost rostite ultimele cuvinte pline de iubire, s-au vărsat ultimele lacrimi şi avu loc ultima îmbrăţişare. Tatăl ridică cuţitul pentru a-l junghia pe fiul său, când, deodată, braţul său fu oprit. Un înger al Domnului îl chemă pe patriarh, vorbindu-i din ceruri: "Avraame! Avraame!" El răspunse îndată: "Iată-mă!" şi din nou se auzi glasul rostind: "Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine" (Gen. 22,11-12). 15:27 Avraam a văzut atunci "un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş" şi, luând imediat noua victimă, a adus-o ca "ardere de tot în locul fiului său". În bucuria şi recunoştinţa sa, Avraam a dat un nume nou acelui loc sfânt "Iehova-iire", "la muntele unde Domnul va purta de grijă" (Gen.22,13-14). 15:28 Pe muntele Moria, Dumnezeu Şi-a reînnoit legământul Său, întărind printr-un jurământ solemn binecuvântarea făgăduită lui Avraam şi seminţei sale de-a lungul tuturor generaţiilor viitoare: "Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat porunca Mea" (vers.16-18). 15:29 Marele act al credinţei lui Avraam stă asemenea unui stâlp de lumină, iluminând calea slujitorilor lui Dumnezeu din toate veacurile. Avraam n-a căutat o scuză pentru a se sustrage aducerii la îndeplinire a voii lui Dumnezeu. În timpul celor trei zile cât a ţinut călătoria, al a avut suficient timp să se gândească şi să se îndoiască de Dumnezeu, dacă el ar fi dorit să se îndoiască. El ar fi putut gândi că prin sacrificarea fiului său avea să fie privit ca un ucigaş, un al doilea Cain, că acest fapt ar fi făcut ca învăţătura lui să fie lepădată şi dispreţuită şi să-i nimicească astfel puterea de a face bine semenilor săi. El ar fi putut argumenta că vârsta sa îl scutea de ascultare. Dar patriarhul n-a căutat refugiu în nici una din aceste scuze. Avraam era şi el om; sentimentele şi ataşamentele lui erau ca şi ale noastre; dar el nu s-a oprit ca să întrebe cum avea să se împlinească făgăduinţa făcută, dacă Isaac avea să fie sacrificat. El n-a stat să discute cu inima lui chinuită. El ştia că Dumnezeu este drept şi neprihănit în toate cerinţele Lui şi împlini porunca primită, până la litera ei. 15:30 "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire; şi el a fost numit prietenul lui Dumnezeu" (Iacov 2,23). Iar Pavel spune: "Fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă" (Gal.3,7). Credinţa lui Avraam însă s-a manifestat prin faptele sale. "Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită" (Iacov 2,21-22). Mulţi nu izbutesc să înţeleagă legătura dintre credinţă şi fapte. Ei spun: "Credeţi numai în Hristos şi n-aveţi de ce să vă temeţi. Nu trebuie să vă faceţi griji pentru că nu ţineţi 15:31 Legea". Dar adevărata credinţă se va manifesta prin ascultare. Isus spunea iudeilor necredincioşi: "Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam" (Ioan 8,39). Iar cu privire la părintele credincioşilor Domnul declară: "Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduielile Mele" (Gen.26,5). Apostolul Iacov zice: "Credinţa, dacă n-are fapte, este moartă" (Iac.2,17). Iar Ioan, care stăruie atât de mult asupra iubirii, ne spune: "Dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui" (1 Ioan 5,3). 15:32 Prin simboluri şi făgăduinţe Dumnezeu "a propovăduit lui Avraam înainte de Evanghelie" (Gal.3,8 KJV). Iar credinţa patriarhului s-a prins de Răscumpărătorul ce avea să vină. Isus spunea iudeilor: "Tatăl vostru, Avraam, a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat " (Ioan 8,56). Berbecul adus ca jertfă în locul lui Isaac Îl reprezenta pe Fiul lui Dumnezeu, care avea să fie sacrificat în locul nostru. Când omul a fost dat morţii din cauza călcării Legii lui Dumnezeu, Tatăl, privind asupra Fiului Său, spuse păcătosului: "Trăieşte, am găsit un preţ de răscumpărare". 15:33 Pentru ca să imprime în mintea lui Avraam valoarea Evangheliei, cum şi pentru a-i pune la probă credinţa, Dumnezeu îi poruncise să aducă jertfă pe fiul său. Chinul de moarte prin care el a trecut în timpul zilelor de teribilă încercare a fost îngăduit pentru ca el să poată înţelege, din propria sa experienţă, ceva din măreţia sacrificiului făcut de Dumnezeul cel veşnic pentru mântuirea omului. Nici o altă încercare nu i-ar fi pricinuit lui Avraam un astfel de chin sufletesc, cum a fost aducerea fiului său ca jertfă. Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pradă unei morţi chinuitoare şi pline de ocară. Îngerilor, care erau martori la umilirea şi chinul sufletesc al Fiului lui Dumnezeu, nu li s-a îngăduit să intervină, ca în cazul lui Isaac. Nu a fost nici un glas care să strige: "Destul". Pentru a salva neamul omenesc căzut, Împăratul slavei Şi-a dat viaţa. Ce dovadă mai puternică poate fi dată cu privire la mila şi iubirea fără de margini a lui Dumnezeu? "El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" (Rom.8,32). 15:34 Sacrificiul cerut lui Avraam nu a fost numai pentru binele său şi nici chiar numai spre folosul generaţiilor viitoare; ci a fost de asemenea pentru învăţătura fiinţelor lipsite de păcat din cer şi din celelalte lumi. Câmpul luptei dintre Hristos şi Satana - câmp în care se aduce la îndeplinire Planul de Mântuire - este Manualul întregului Univers. Pentru că Avraam dăduse 15:35 pe faţă o lipsă de credinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu, Satana îl acuzase înaintea îngerilor şi înaintea lui Dumnezeu de faptul că a dat greş în a îndeplini condiţiile legământului, dovedindu-se astfel nedemn de binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu dorea să dovedească înaintea întregului cer credincioşia slujitorului Său, pentru a demonstra că nu poate fi primită decât numai o ascultare desăvârşită cum şi pentru a face mai clar Planul de Mântuire înaintea lor. 15:36 Fiinţe cereşti au fost martore la scena punerii la probă a credinţei lui Avraam şi a supunerii lui Isaac. Încercarea aceasta a fost mult mai grea decât aceea prin care trecuse Adam. Ascultarea de interdicţia pusă înaintea primilor noştri părinţi nu aducea cu sine nici o durere, dar porunca dată lui Avraam cerea sacrificiul cel mai chinuitor. Întregul cer privi cu uimire şi admiraţie ascultarea neşovăitoare a lui Avraam. Tot cerul a preţuit credincioşia lui. Acuzaţiile lui Satana au fost dovedite ca fiind false. Dumnezeu declară slujitorului Său: "Ştiu acum că te temi de Dumnezeu (cu toate învinuirile lui Satana) întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine" (vers.12). Legământul lui Dumnezeu, întărit lui Avraam printr-un jurământ înaintea fiinţelor din celelalte lumi, dovedeşte faptul că ascultarea va fi răsplătită. 15:37 Fusese greu chiar şi pentru îngeri să pătrundă înţelesul adânc al tainei mântuirii - să înţeleagă faptul că Comandantul cerului, Fiul lui Dumnezeu, trebuia să moară pentru omul vinovat. Când lui Avraam i-a fost dată porunca de a aduce ca jertfă pe fiul său, aceasta a trezit interesul fiinţelor cereşti. Cu un viu interes, ele au urmărit fiecare pas în aducerea la îndeplinire a acestei porunci. Când, la întrebarea lui Isaac: "Unde este mielul pentru arderea de tot?", Avraam a răspuns: "Domnul Însuşi va purta de grijă de miel" şi când mâna tatălui a fost oprită în momentul în care era gata să înjunghie pe fiul său, şi berbecul de care Se îngrijise Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac - s-a revărsat atunci lumină asupra tainei mântuirii şi chiar îngerii au înţeles mult mai clar hotărârea minunată pe care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului (1 Petru 1,12). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: