14:42 În acele vremuri de demult, tatăl era conducătorul şi preotul familiei sale şi exercita autoritatea asupra copiilor săi, chiar şi după ce aceştia îşi aveau propriile lor familii. Urmaşii săi erau învăţaţi să privească la el ca la conducătorul lor, atât în problemele religioase, cât şi în cele pământeşti. Avraam s-a străduit să perpetueze acest sistem patriarhal de conducere, deoarece el tindea să păstreze cunoaşterea de Dumnezeu. Era necesar ca membrii familiei să fie legaţi laolaltă, pentru a ridica o barieră împotriva idolatriei ce ajunsese aşa de răspândită şi atât de înrădăcinată. Avraam a căutat, prin toate mijloacele ce-i stăteau la dispoziţie, să-i păzească pe locuitorii taberei sale de a avea legături cu păgânii şi de a fi martori ai practicilor lor idolatre, căci el ştia că familiarizarea cu răul avea să strice pe nesimţite principiile. Se avea cea mai mare grijă ca orice formă a falsei religii să fie ţinută cât mai departe de ei şi ca mintea să fie impresionată de maiestatea şi slava viului Dumnezeu, ca fiind singurul vrednic de adorare.