14:35 Cu profund respect şi umilinţă, el şi-a început mijlocirea: "Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă" (Gen.18,27). Nu era nici o încredere în sine, nici o mândrie a propriei sale neprihăniri. El n-a cerut vreo favoare pe temeiul ascultării sale sau al sacrificiilor pe care el le-a făcut, supunându-se voii lui Dumnezeu. Fiind el însuşi păcătos, el a mijlocit totuşi în favoarea păcătoşilor. Un astfel de spirit vor da pe faţă cei ce se vor apropia de Dumnezeu. Totuşi, Avraam a dat pe faţă o încredere ca a unui copil care se roagă unui tată iubitor. El s-a apropiat de solul ceresc şi cu căldură I-a prezentat cererea sa. Deşi Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se făcuse părtaş la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gândea că în acel oraş, atât de populat, mai puteau fi şi alţi închinători ai adevăratului Dumnezeu.