14:17 de a pune mâna pe o astfel de bogăţie. Exemplul său este o mustrare pentru cei iubitori de sine şi puşi pe câştig. Avraam ţinea seama de cerinţele dreptăţii şi ale omeniei. Purtarea sa ilustrează cuvântul inspirat: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Lev. 19,18). "Ridic mâna mea spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului", spuse el, "şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: 'Am îmbogăţit pe Avraam'" (Gen.14,22.23). El nu dorea să le dea ocazia să creadă că el s-a angajat în luptă de dragul câştigului sau să se spună mai târziu că prosperitatea lui se datorează darurilor sau bunăvoinţei lor. Dumnezeu făgăduise că îl va binecuvânta pe Avraam şi numai Lui trebuia să-I fie adusă slava.