14:15 Avraam, locuind în pace în dumbrăvile de stejari din Mamre, a aflat de la unul din fugari istoria celor petrecute în bătălie, cum şi nenorocirea ce căzuse asupra nepotului său. El nu păstrase amintiri neplăcute despre lipsa de recunoştinţă a lui Lot. Toată afecţiunea sa pentru el a fost trezită şi se hotărî să-l scape. Căutând mai întâi sfatul divin, Avraam s-a pregătit de război. Din însăşi tabăra sa, el a chemat trei sute optsprezece slujitori pregătiţi, crescuţi în temere de Dumnezeu, deprinşi în serviciul stăpânului lor şi în mânuirea armelor. Aliaţii săi, Mamre, Eşcol şi Aner, s-au unit cu cetele lor şi împreună au început să-i urmărească pe invadatori. Elamiţii şi aliaţii lor tăbărâseră la Dan, la hotarul de miazănoapte al Canaanului. Ameţiţi de victorie şi netemându-se că vor fi atacaţi de vrăjmaşii lor înfrânţi, ei s-au dedat la mâncare şi băutură. Patriarhul şi-a împărţit forţele, aşa încât ele să se apropie din mai multe părţi, şi noaptea a atacat tabăra. Atacul său, atât de puternic şi neaşteptat, a avut ca rezultat o victorie rapidă. Împăratul Elamului a fost ucis şi armata sa, lovită de panică, a fost cu desăvârşire nimicită. Lot şi familia sa, împreună cu toţi prizonierii şi bunurile lor au fost eliberaţi şi o bogată pradă de război a căzut în mâinile biruitorilor. Biruinţa se datora în primul rând lui Dumnezeu şi apoi lui Avraam. Adoratorul lui Iehova nu numai că adusese un mare serviciu ţării, dar se dovedise a fi un om curajos. Se dovedise că viaţa de neprihănire nu este laşitate şi că religia lui Avraam l-a făcut curajos în susţinerea a ceea ce este drept şi gata să apere pe cel oprimat. Actul său eroic a adus o influenţă largă printre triburile înconjurătoare. La întoarcere, împăratul Sodomei i-a ieşit înainte cu suita sa pentru a-l onora pe biruitor. L-a invitat să ia bunurile, cerând numai ca prizonierii să fie eliberaţi. În conformitate cu uzanţa războiului, prada de război aparţinea biruitorilor; dar Avraam se angajase în această expediţie fără vreun gând de câştig şi refuză să profite de pe urma celor căzuţi în nenorocire, cerând însă ca aliaţii săi să-şi primească partea ce li se cuvenea.