Printable ModePatriarhi şi profeţi, 14
|
14:1 Cap. 12 - Avraam în Canaan 14:2 Avraam s-a întors în Canaan "foarte bogat în vite, în argint şi în aur" (Gen.13,2). Lot era încă cu el şi ei au venit din nou la Betel şi şi-au ridicat corturile lângă altarul pe care îl înălţaseră mai înainte. Ei au considerat în curând, însă, că înmulţirea bogăţiilor a adus cu sine înmulţirea necazurilor. În mijlocul greutăţilor şi al încercărilor au locuit împreună în deplină armonie, dar, o dată cu creşterea avutului lor, exista primejdia izbucnirii certei între ei. Păşunea nu era suficientă pentru turmele şi cirezile lor şi, de aceea, între păzitorii turmelor şi cirezilor lor izbucneau în mod frecvent certuri, care erau aduse înaintea stăpânilor lor pentru a fi aplanate. Era evident faptul că ei trebuia să se separe. Avraam era mai mare decât Lot în ceea ce priveşte vârsta şi era, de asemenea, mai mare ca el în relaţiile, averea şi poziţia lui; şi, cu toate acestea, el a fost primul care a propus o soluţie pentru menţinerea păcii între ei. Deşi ţara întreagă îi fusese dată de către Însuşi Dumnezeu, plin de bunăvoinţă, el a renunţat la dreptul său. 14:3 "Să nu fie ceartă între mine şi tine", a spus el, "între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine; dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga" (Gen.13,8-9). 14:4 Aici s-a dat pe faţă spiritul neegoist al lui Avraam. Cât de mulţi sunt aceia care, în condiţii asemănătoare, fără să ţină seama de urmări, s-ar agăţa de drepturile şi preferinţele lor personale! Câte familii nu s-au distrus din pricina aceasta! Câte biserici n-au fost dezbinate, făcând ca lucrarea, cauza adevărului, să ajungă de ocară şi batjocură printre cei nelegiuiţi! "Să nu fie ceartă între mine şi tine", a spus Avraam, "căci suntem fraţi", nu numai prin legături naturale de rudenie, ci şi ca închinători ai viului Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu de pe întreaga faţă a pământului sunt o singură familie şi acelaşi duh al iubirii şi al împăcării ar trebui să-i stăpânească. "Iubiţi-vă 14:5 unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia" (Rom.12,10), aceasta este învăţătura Mântuitorului. Cultivarea unui comportament totdeauna la fel de plin de curtenie, cultivarea bunăvoinţei de a face altora ceea ce am dori ca ei să ne facă nouă, ar reduce la jumătate suferinţele vieţii. Spiritul de înălţare de sine este spiritul lui Satana; dar inima în care este cultivată iubirea lui Hristos va avea acea dragoste care nu caută la ale sale. În acest fel se va da ascultare îndemnului divin: "Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora" (Fil.2,4). 14:6 Deşi Lot datora prosperitatea sa legăturii pe care o avea cu Avraam, el n-a dat pe faţă nici un fel de recunoştinţă faţă de binefăcătorul său. Buna-cuviinţă ar fi cerut ca el să-l lase pe Avraam să aleagă, dar, în loc să facă astfel, în mod egoist el s-a străduit să tragă toate foloasele de partea sa. El "şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime" până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului" (Gen.13,10). Regiunea cea mai fertilă din toată Palestina era valea Iordanului, amintind celor ce o stăpâneau de Paradisul pierdut, egalând frumuseţea şi rodnicia câmpiilor bogate ale Nilului, pe care ei nu de mult le părăsiseră. Erau acolo, de asemenea, cetăţi bogate şi frumoase, promiţând un negoţ rentabil în târgurile lor aglomerate. Amăgit de perspectiva unui câştig lumesc, Lot a trecut cu vederea relele morale şi spirituale ce aveau să-l întâmpine acolo. Locuitorii câmpiilor erau "afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului"; dar el sau nu cunoştea lucrul acesta, sau, ştiindu-l, îi dădea puţină importanţă. El "şi-a ales toată câmpia Iordanului" şi şi-a întins corturile până la Sodoma" (Gen.13,11-12). Cât de puţin a prevăzut el urmările groaznice ale alegerii lui egoiste! 14:7 După despărţirea sa de Lot, Avraam a primit din nou, din partea Domnului o făgăduinţă privitoare la întreaga ţară. Nu mult după aceasta, el s-a mutat la Hebron, ridicându-şi cortul sub stejarii lui Mamre, înălţând lângă el un altar Domnului. În libertatea acestor ţinuturi de la poalele munţilor, cu livezile lor de măslini şi cu viile lor, cu câmpurile lor cu lanuri unduitoare de grâu şi păşuni întinse, înconjurate de dealuri, el a trăit mulţumit cu viaţa lui simplă, patriarhală, lăsându-i lui Lot luxul periculos al văii Sodomei. 14:8 Avraam a fost onorat de către naţiunile înconjurătoare ca un prinţ puternic şi un conducător înţelept şi priceput. El nu şi-a ţinut influenţa departe de vecinii săi. Viaţa şi caracterul său, în contrast vădit cu acelea ale închinătorilor idolatri, au exercitat o 14:9 influenţă puternică în favoarea adevăratei credinţe. Supunerea sa faţă de Dumnezeu era neclintită, în timp ce bunătatea şi gingăşia inspirau încredere şi prietenie, iar măreţia lui impunea respect şi onoare. 14:10 Religia sa nu era păstrată ca o comoară preţioasă ce trebuia păzită cu gelozie, de care să se bucure numai cel ce o avea. Adevărata religie nu poate fi ţinută în acest fel, căci un astfel de spirit este contrar principiilor Evangheliei. Dacă Hristos locuieşte în inimă, atunci este imposibil să ascunzi lumina prezenţei Sale sau ca lumina aceea să piardă din strălucire. Din contră, ea va ajunge mai strălucitoare şi tot mai strălucitoare, pe măsură ce, zi de zi, ceaţa egoismului şi a păcatului ce învăluie sufletul este împrăştiată de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. 14:11 Copiii lui Dumnezeu sunt reprezentanţii Săi pe pământ şi El doreşte ca ei să fie lumini în întunericul moral al acestei lumi. Împrăştiaţi prin toată ţara, prin târguri, oraşe şi sate, ei sunt martori ai lui Dumnezeu, canale prin care El va comunica unei lumi necredincioase cunoaşterea voii Sale şi minunile harului Său. Planul Său este acela ca toţi aceia care sunt părtaşi ai mântuirii celei mari să fie misionari pentru El. Evlavia creştinului constituie standardul după care cei lumeşti judecă Evanghelia. Încercările suportate cu răbdare, binecuvântările primite cu recunoştinţă, blândeţea, bunătatea, mila şi dragostea, manifestate în viaţa de fiecare zi, sunt lumini ce strălucesc în caracter înaintea lumii, înfăţişând deosebirea faţă de întunericul ce vine din egoismul inimii fireşti. 14:12 Bogat în credinţă, nobil în generozitate, neşovăitor în ascultare şi umil în simplitatea vieţii lui de peregrin, Avraam a fost, de asemenea, înţelept în diplomaţie şi viteaz şi îndemânatic în război. Cu toate că era cunoscut ca învăţător al unei noi religii, trei fraţi de neam împărătesc, conducători ai câmpiilor amoriţilor în care el locuia, şi-au manifestat prietenia lor, invitându-l să intre în alianţă cu ei pentru o mai mare siguranţă; căci ţara era plină de violenţă şi opresiune. Curând se ivi prilejul ca el să se folosească de această alianţă. 14:13 Cu paisprezece ani mai înainte, Chedorlaomer, împăratul Elamului, invadase Canaanul şi-l făcuse tributar faţă de el. Mai mulţi prinţi s-au revoltat acum şi împăratul Elamului, cu patru aliaţi, a năvălit din nou în ţară pentru a o supune. Cinci dintre domnitorii Canaanului şi-au alăturat oştirile şi i-au întâmpinat pe invadatori în valea Sidim, dar numai pentru a fi complet înfrânţi. O mare 14:14 parte a armatei a fost măcelărită, şi aceia care au scăpat au fugit în munţi ca să-şi scape viaţa. Biruitorii au jefuit cetăţile câmpiei şi au plecat cu pradă bogată şi mulţi robi, printre care se afla şi Lot cu familia lui. 14:15 Avraam, locuind în pace în dumbrăvile de stejari din Mamre, a aflat de la unul din fugari istoria celor petrecute în bătălie, cum şi nenorocirea ce căzuse asupra nepotului său. El nu păstrase amintiri neplăcute despre lipsa de recunoştinţă a lui Lot. Toată afecţiunea sa pentru el a fost trezită şi se hotărî să-l scape. Căutând mai întâi sfatul divin, Avraam s-a pregătit de război. Din însăşi tabăra sa, el a chemat trei sute optsprezece slujitori pregătiţi, crescuţi în temere de Dumnezeu, deprinşi în serviciul stăpânului lor şi în mânuirea armelor. Aliaţii săi, Mamre, Eşcol şi Aner, s-au unit cu cetele lor şi împreună au început să-i urmărească pe invadatori. Elamiţii şi aliaţii lor tăbărâseră la Dan, la hotarul de miazănoapte al Canaanului. Ameţiţi de victorie şi netemându-se că vor fi atacaţi de vrăjmaşii lor înfrânţi, ei s-au dedat la mâncare şi băutură. Patriarhul şi-a împărţit forţele, aşa încât ele să se apropie din mai multe părţi, şi noaptea a atacat tabăra. Atacul său, atât de puternic şi neaşteptat, a avut ca rezultat o victorie rapidă. Împăratul Elamului a fost ucis şi armata sa, lovită de panică, a fost cu desăvârşire nimicită. Lot şi familia sa, împreună cu toţi prizonierii şi bunurile lor au fost eliberaţi şi o bogată pradă de război a căzut în mâinile biruitorilor. Biruinţa se datora în primul rând lui Dumnezeu şi apoi lui Avraam. Adoratorul lui Iehova nu numai că adusese un mare serviciu ţării, dar se dovedise a fi un om curajos. Se dovedise că viaţa de neprihănire nu este laşitate şi că religia lui Avraam l-a făcut curajos în susţinerea a ceea ce este drept şi gata să apere pe cel oprimat. Actul său eroic a adus o influenţă largă printre triburile înconjurătoare. La întoarcere, împăratul Sodomei i-a ieşit înainte cu suita sa pentru a-l onora pe biruitor. L-a invitat să ia bunurile, cerând numai ca prizonierii să fie eliberaţi. În conformitate cu uzanţa războiului, prada de război aparţinea biruitorilor; dar Avraam se angajase în această expediţie fără vreun gând de câştig şi refuză să profite de pe urma celor căzuţi în nenorocire, cerând însă ca aliaţii săi să-şi primească partea ce li se cuvenea. 14:16 Dacă ar fi supuşi la o astfel de încercare, puţini ar fi aceia care s-ar arăta tot aşa de nobili ca Avraam. Puţini ar fi rezistat ispitei 14:17 de a pune mâna pe o astfel de bogăţie. Exemplul său este o mustrare pentru cei iubitori de sine şi puşi pe câştig. Avraam ţinea seama de cerinţele dreptăţii şi ale omeniei. Purtarea sa ilustrează cuvântul inspirat: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Lev. 19,18). "Ridic mâna mea spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului", spuse el, "şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: 'Am îmbogăţit pe Avraam'" (Gen.14,22.23). El nu dorea să le dea ocazia să creadă că el s-a angajat în luptă de dragul câştigului sau să se spună mai târziu că prosperitatea lui se datorează darurilor sau bunăvoinţei lor. Dumnezeu făgăduise că îl va binecuvânta pe Avraam şi numai Lui trebuia să-I fie adusă slava. 14:18 Un altul care a ieşit să-l întâmpine pe patriarhul victorios a fost Melhisedec, împăratul Salemului, care a adus pâine şi vin pentru înviorarea oastei lui. Ca "preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt", el a rostit o binecuvântare asupra lui Avraam şi a adus mulţumiri lui Dumnezeu, care săvârşise o eliberare aşa de mare prin servul Său. Şi Avraam "i-a dat zeciuială din toate" (Gen.14,17-20). 14:19 Avraam s-a întors voios la corturile şi turmele sale, dar mintea sa era frământată de gânduri chinuitoare. El fusese un om al păcii şi, cât a fost cu putinţă, s-a ferit de vrăjmăşie şi ceartă; acum el retrăia scenele de măcel la care fusese martor. Fără îndoială că naţiunile ale căror forţe au fost înfrânte urmau să invadeze din nou Canaanul şi aveau să facă din el ţinta deosebită a răzbunării lor. Ajungând astfel să fie amestecat în certurile naţionale, viaţa lui paşnică şi liniştită avea să fie nimicită. Mai mult chiar, el nu intrase încă în posesia Canaanului şi nici nu putea nădăjdui acum să aibă un moştenitor, faţă de care să se împlinească făgăduinţa făcută. 14:20 Într-o viziune de noapte, a fost auzit din nou glasul divin: "Avraame, nu te teme" au fost cuvintele Prinţului prinţilor; "Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare". Dar mintea sa era aşa de copleşită de gânduri negre, încât nu putea să prindă acum făgăduinţa cu o încredere neîndoielnică, aşa ca până atunci. El s-a rugat să i se dea o dovadă palpabilă că aceasta se va împlini. Şi cum avea oare să se împlinească făgăduinţa legământului, atâta vreme cât nu i se dădea un fiu? "Ce-mi vei da", spuse el, "căci mor fără copii?... şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu". El a propus ca Eliezer, slujitorul său credincios, să fie - prin adopţiune - fiul său şi, deci, moştenitor al averilor sale. Dar i s-a dat asigurarea 14:21 că propriul său copil avea să fie moştenitorul său. Apoi a fost dus afară din cortul său şi i s-a spus să privească stelele nenumărate ce sclipesc pe bolta cerului; în timp ce el făcea acest lucru, s-au rostit cuvintele: "Aşa va fi sămânţa ta" (Gen. 15,2-5). "Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire" (Rom.4,3). 14:22 Patriarhul a cerut totuşi un semn vizibil, ca o confirmare a credinţei sale şi o dovadă pentru generaţiile viitoare de oameni, că planurile milostive ale lui Dumnezeu faţă de ei se vor împlini. Domnul a consimţit să intre într-un legământ cu slujitorul Său, folosind asemenea forme obişnuite între oameni pentru ratificarea unui angajament atât de solemn. 14:23 Prin inspiraţie divină, Avraam a adus ca jertfă o juncană de trei ani, o capră de trei ani şi un berbec de trei ani, despicându-le trupul în două şi aşezând bucăţile la o mică depărtare unele de altele. La acestea el a mai adăugat o turturea şi un pui de porumbel, pe care, însă, nu le-a mai despicat în două. Acestea fiind făcute, el a trecut cu mult respect printre bucăţile jertfei, făcând în mod solemn un legământ de ascultare veşnică de Dumnezeu. 14:24 Veghind şi stăruind, el a rămas lângă animale până la apusul soarelui, ca să le păzească, spre a nu fi întinate sau mâncate de păsările de pradă. Pe la apusul soarelui, el a căzut într-un somn adânc; şi "iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric" (Gen.15,7-18). Şi glasul lui Dumnezeu s-a auzit cerându-i să nu se aştepte să ia imediat în stăpânire ţara făgăduinţei, arătând înainte spre suferinţele urmaşilor săi, mai înainte ca aceştia să se aşeze în Canaan. I-a fost dezvăluit acum Planul de Mântuire în moartea lui Hristos, Jertfa cea mare, şi venirea Sa în glorie. Avraam a văzut de asemenea pământul, readus la frumuseţea lui edenică, ce avea să-i fie dat ca o veşnică stăpânire, ca o împlinire finală şi deplină a făgăduinţei. 14:25 Ca o garanţie a acestui legământ al lui Dumnezeu cu oamenii, "un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări", simboluri ale prezenţei divine, au trecut printre "dobitoacele despicate", aduse ca jertfă, mistuindu-le în întregime. Şi din nou Avraam a auzit un glas, confirmând făgăduinţa că va da ţara Canaanului urmaşilor săi, "de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat" (Gen.15,17-18). 14:26 După ce Avraam locuise aproape douăzeci şi cinci de ani în Canaan, Domnul i Se arătă şi-i zise: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană" (Gen.17,1). Plin de veneraţie, patriarhul s-a aruncat cu faţa la pământ şi solia a continuat: "Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine; vei fi tatăl multor neamuri". Ca 14:27 semn al împlinirii acestui legământ, numele lui, care până atunci fusese Avram, a fost schimbat în Avraam, care înseamnă "tată al multor neamuri", iar numele Sarai avea să fie Sara, "prinţesă", căci glasul dumnezeiesc a spus că "ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea". 14:28 Cu ocazia aceasta i-a fost dat lui Avraam ritualul circumciziunii, "ca o pecete a acelei îndreptăţiri pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur" (Rom.4,11). Ea trebuia să fie observată de către patriarh şi de către urmaşii săi, ca un semn că erau devotaţi slujirii lui Dumnezeu şi, în acest fel, despărţiţi de idolatri, cum şi al faptului că Dumnezeu i-a primit ca o comoară deosebită a Sa. Prin ritualul acesta, pe de o parte, ei erau legaţi să îndeplinească condiţiile legământului făcut cu Avraam. Ei nu trebuia să încheie legături de căsătorie cu păgânii; căci, făcând astfel, ei urmau să piardă respectul faţă de Dumnezeu şi faţă de Legea Sa cea sfântă. De asemenea, ei aveau să fie ispitiţi să se dedea la practicile păcătoase ale celorlalte naţiuni şi atraşi la idolatrie. 14:29 Dumnezeu i-a dat o mare onoare lui Avraam. Îngerii cerului au umblat şi au vorbit cu el, aşa cum vorbesc doi prieteni. Când judecăţile cerului erau gata să se abată asupra Sodomei, acest lucru n-a fost ascuns de el şi Avraam a devenit mijlocitor la Dumnezeu pentru cei păcătoşi. Întâlnirea sa cu îngerii ne prezintă, de asemenea, un frumos exemplu de ospitalitate. 14:30 În dogoarea căldurii de la miezul zilei de vară, patriarhul stătea la uşa cortului său, privind la peisajul liniştit din faţa lui, când a văzut în depărtare trei călători apropiindu-se. Înainte ca să ajungă la cortul lui, străinii s-au oprit, ca şi cum s-ar fi sfătuit cu privire la drumul pe care să-l urmeze. Fără să mai aştepte ca ei să-l roage ceva, Avraam s-a sculat repede şi, pe când ei păreau că vor să se întoarcă şi să meargă într-o altă direcţie, el s-a grăbit să-i ajungă şi, cu o deosebită amabilitate, i-a rugat să-l onoreze, rămânând puţin la el pentru a se răcori şi întări. Cu mâinile sale a adus apă, ca ei să se poată spăla de praful care se aşezase pe picioarele lor în timpul călătoriei. El însuşi a ales hrana pe care să le-o servească şi, în timp ce aceştia se odihneau la umbra răcoritoare, li s-a pregătit masa, şi el a rămas în picioare, plin de respect, lângă ei, în timp ce se ospătau din cele date de el. Dumnezeu a privit acest act de generozitate ca fiind de o importanţă îndestulătoare spre a fi consemnat în Cuvântul Său; iar cu mii de ani mai târziu, apostolul inspirat s-a referit la el spunând: "Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie, pe îngeri" (Evr.13,2). 14:31 Avraam a văzut în oaspeţii săi numai trei călători obosiţi, 14:32 fără să se gândească că printre ei era Unul căruia putea să I se închine fără a păcătui. Dar adevăratul caracter al solilor îngereşti se dădu acum pe faţă. Deşi ei se aflau în drumul şi lucrarea lor ca slujitori ai mâniei, totuşi, lui Avraam, omul credinţei, ei îi aduseseră mai întâi binecuvântări. Deşi Dumnezeu este categoric în a spune pe nume nelegiuirii şi a pedepsi fărădelegea, El nu Se complace în răzbunare. Lucrarea de distrugere este o "lucrare străină" Lui, care este "nemărginit în iubire". 14:33 "Prietenia (tainele - ed.engleză) Domnului este pentru cei ce se tem de El" (Ps.25,14). Avraam Îl onorase pe Dumnezeu şi Dumnezeu l-a onorat atunci pe el, invitându-l la consfătuirea Sa şi descoperindu-i planurile Sale. "Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?" spuse Domnul. "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. De aceea, Mă voi pogorî acum să văd dacă într-adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti" (Gen.18,17-22). Dumnezeu cunoştea bine gradul de vinovăţie al Sodomei, dar a vorbit în felul oamenilor, pentru ca justeţea purtării Sale să poată fi înţeleasă. Înainte de a aduce pedeapsa asupra celor vinovaţi, El va merge personal ca să facă o cercetare a umblării lor; dacă ei nu trecuseră de limitele îndurării divine, El avea să le mai dea timp de pocăinţă. 14:34 Doi dintre solii cerului au plecat, lăsându-l pe Avraam singur cu Cel pe care Îl cunoştea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Şi omul credinţei mijloci în favoarea locuitorilor Sodomei. Odată el îi salvase cu sabia sa, acum el s-a străduit să-i salveze prin rugăciune. Lot şi familia lui locuiau încă acolo; iar iubirea neegoistă care îl mânase pe Avraam să-i scape de elamiţi căuta acum să-i salveze, dacă era voia lui Dumnezeu, de furtuna judecăţii divine. 14:35 Cu profund respect şi umilinţă, el şi-a început mijlocirea: "Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă" (Gen.18,27). Nu era nici o încredere în sine, nici o mândrie a propriei sale neprihăniri. El n-a cerut vreo favoare pe temeiul ascultării sale sau al sacrificiilor pe care el le-a făcut, supunându-se voii lui Dumnezeu. Fiind el însuşi păcătos, el a mijlocit totuşi în favoarea păcătoşilor. Un astfel de spirit vor da pe faţă cei ce se vor apropia de Dumnezeu. Totuşi, Avraam a dat pe faţă o încredere ca a unui copil care se roagă unui tată iubitor. El s-a apropiat de solul ceresc şi cu căldură I-a prezentat cererea sa. Deşi Lot ajunsese un locuitor al Sodomei, el nu se făcuse părtaş la nelegiuirile locuitorilor ei. Avraam gândea că în acel oraş, atât de populat, mai puteau fi şi alţi închinători ai adevăratului Dumnezeu. 14:36 Şi, având în vedere aceasta, el a spus: "Să omori pe cel bun împreună cu cel rău" departe de Tine aşa ceva" departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?" (Gen.18,25). Avraam n-a intervenit numai o singură dată, ci de mai multe ori. Prinzând curaj pe măsură ce cererile lui erau împlinite, el a continuat până când a primit asigurarea că, dacă numai zece oameni drepţi s-ar fi aflat în ea, cetatea avea să fie cruţată. 14:37 Iubirea faţă de sufletele pieritoare a inspirat rugăciunea lui Avraam. Cu toate că îi era scârbă de păcatele acelei cetăţi corupte, el dorea ca păcătoşii să poată fi salvaţi. Profundul său interes pentru Sodoma ne înfăţişează neliniştea pe care ar trebui s-o simţim pentru cei nepocăiţi. Noi ar trebui să cultivăm ură faţă de păcat, dar milă şi iubire faţă de cei păcătoşi. De jur împrejurul nostru, sunt suflete ce se cufundă într-o ruină la fel de groaznică şi lipsită de speranţă ca şi aceea care s-a abătut asupra Sodomei. În fiecare zi timpul de probă al unora se sfârşeşte. În fiecare ceas unii trec dincolo de hotarul îndurării. Şi unde sunt oare glasurile de avertizare şi de îndemnare care să-l determine pe păcătos să fugă de această îngrozitoare nenorocire? Unde sunt oare mâinile acelea întinse care să-l tragă înapoi de la moarte? Unde sunt oare aceia care, în umilinţă şi cu o credinţă stăruitoare, să mijlocească la Dumnezeu pentru el? 14:38 Spiritul lui Avraam era spiritul lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu este El Însuşi un mare Mijlocitor în favoarea păcătosului. El, care a plătit preţul pentru răscumpărarea lor, cunoaşte valoarea sufletului omenesc. Cu o aversiune faţă de rău care poate exista numai într-o natură lipsită de orice mânjitură a păcatului, Hristos a manifestat faţă de păcătos o iubire pe care numai bunătatea infinită o putea concepe. În agonia răstignirii, fiind El Însuşi apăsat de povara îngrozitoare a păcatelor lumii întregi, El S-a rugat pentru cei ce-L batjocoreau şi pentru ucigaşii Săi: "Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac" (Luca 23,34). 14:39 Despre Avraam este scris că "a fost numit prietenul lui Dumnezeu", tatăl tuturor celor ce cred" (Iacov 2,23; Rom.4,11). Mărturia lui Dumnezeu cu privire la acest patriarh credincios este: "Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele". Şi: "Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit" (Gen. 26,5; 18,19). Mare a fost onoarea la care a fost chemat Avraam, aceea de a fi părintele poporului care timp de veacuri avea să fie păzitorul şi păstrătorul adevărului lui Dumnezeu pentru 14:40 lume, al acelui popor prin care toate naţiunile pământului aveau să fie binecuvântate prin venirea lui Mesia cel făgăduit. Dar Acela care l-a chemat pe patriarh l-a socotit vrednic. Dumnezeu este Acela care vorbeşte. El, care înţelege de departe gândurile şi care îi preţuieşte pe oameni după adevărata lor valoare, spune: "Îl cunosc". Nu va fi din partea lui Avraam nici o trădare a adevărului, pentru scopuri egoiste. El va ţine Legea şi se va purta drept şi bine. Nu numai că se va teme el însuşi de Dumnezeu, ci va cultiva religia în familia sa. El va învăţa casa sa în cele ale neprihănirii. Legea lui Dumnezeu avea să fie norma de conduită în familia sa. 14:41 Casa lui Avraam cuprindea mai bine de o mie de persoane. Aceia care erau conduşi de învăţăturile sale, spre a se închina singurului Dumnezeu, au găsit un cămin în tabăra sa; şi aici, ca într-o şcoală, ei au primit o astfel de învăţătură, care îi pregătea să devină reprezentanţi ai adevăratei credinţe. În acest fel, asupra sa zăcea o mare răspundere. El forma conducători de familii şi metodele sale de conducere aveau să fie aplicate în casele peste care aceştia aveau să fie conducători. 14:42 În acele vremuri de demult, tatăl era conducătorul şi preotul familiei sale şi exercita autoritatea asupra copiilor săi, chiar şi după ce aceştia îşi aveau propriile lor familii. Urmaşii săi erau învăţaţi să privească la el ca la conducătorul lor, atât în problemele religioase, cât şi în cele pământeşti. Avraam s-a străduit să perpetueze acest sistem patriarhal de conducere, deoarece el tindea să păstreze cunoaşterea de Dumnezeu. Era necesar ca membrii familiei să fie legaţi laolaltă, pentru a ridica o barieră împotriva idolatriei ce ajunsese aşa de răspândită şi atât de înrădăcinată. Avraam a căutat, prin toate mijloacele ce-i stăteau la dispoziţie, să-i păzească pe locuitorii taberei sale de a avea legături cu păgânii şi de a fi martori ai practicilor lor idolatre, căci el ştia că familiarizarea cu răul avea să strice pe nesimţite principiile. Se avea cea mai mare grijă ca orice formă a falsei religii să fie ţinută cât mai departe de ei şi ca mintea să fie impresionată de maiestatea şi slava viului Dumnezeu, ca fiind singurul vrednic de adorare. 14:43 Era o măsură înţeleaptă, pe care Dumnezeu personal o luase, aceea de a despărţi pe poporul Său, atât cât era cu putinţă acest lucru, de legătura cu păgânii, făcând din ei un popor ce trăia separat şi care nu se număra printre celelalte naţiuni. El l-a despărţit pe Avraam de rudeniile lui idolatre, pentru ca patriarhul să-şi poată forma şi educa familia departe de influenţele seducătoare 14:44 ce i-ar fi înconjurat în Mesopotamia şi pentru ca adevărata credinţă să fie păstrată de către urmaşii săi din generaţie în generaţie, în toată curăţia ei. 14:45 Afecţiunea lui Avraam pentru copiii săi şi pentru casa sa l-a făcut să le apere credinţa lor religioasă, să le dea o cunoaştere a legilor divine, ca fiind moştenirea cea mai preţioasă pe care le-o putea transmite, şi prin ei - lumii. Toţi erau învăţaţi că se aflau sub conducerea Dumnezeului cerului. De aceea, nu trebuia să existe nici un fel de apăsare din partea părinţilor, iar din partea copiilor, nici un fel de neascultare. Legea lui Dumnezeu trasase fiecăruia în parte îndatoririle lui şi numai prin ascultare de ea putea cineva să-şi asigure fericirea sau prosperitatea. 14:46 Exemplul său personal, influenţa tăcută a vieţii lui zilnice erau o lecţie permanentă. Cinstea sa neşovăielnică, bunătatea şi politeţea lui neegoistă, care câştigaseră admiraţia împăraţilor, erau manifestate în familie. Viaţa lui radia în jur un parfum, o nobleţe şi o frumuseţe a caracterului, care spuneau tuturor că el era în legătură cu Cerul. El nu trecea cu vederea sufletul celui mai umil slujitor. În casa sa nu era o lege pentru stăpân şi alta pentru slujitor; un drum împărătesc pentru cel bogat şi altul pentru cel sărac. Toţi erau trataţi cu dreptate şi milă, ca împreună moştenitori cu el ai harului vieţii. 14:47 El "va porunci casei sale". Nu se va da pe faţă nici o neglijare condamnabilă în a înfrâna tendinţele spre rău ale copiilor săi, nici un favoritism slab, neînţelept şi îngăduitor; nici o cedare în ceea ce priveşte convingerile sale cu privire la datoria faţă de cerinţele unei iubiri greşit înţelese. Avraam nu numai că avea să dea învăţături drepte, dar avea să menţină autoritatea unor legi drepte şi bune. 14:48 Cât de puţini sunt aceia din zilele noastre care sunt gata să urmeze pilda sa! Din partea prea multor părinţi se dă pe faţă un sentimentalism orb şi egoist, în mod greşit numit iubire, care se manifestă prin a-i lăsa pe copii - cu judecata lor neformată şi pasiunile lor nestăpânite - să întreprindă acţiuni negândite. Aceasta este o adevărată cruzime faţă de copii şi un mare rău pentru lume. Îngăduinţa părintească, atunci când copiii greşesc, dă loc la dezordine în familie şi societate şi întăreşte în tineri dorinţa de a urma pornirilor lor, în loc de a se supune cerinţelor divine. Astfel, ei cresc, având o inimă împotrivitoare faţă de împlinirea voii lui Dumnezeu şi transmit spiritul lor nereligios şi nesupus copiilor şi copiilor copiilor lor. Asemenea lui Avraam, părinţii ar trebui să poruncească copiilor lor după ei. Ascultarea 14:49 de autoritatea părintească să fie învăţată şi impusă ca fiind primul pas al ascultării de autoritatea lui Dumnezeu. 14:50 Slaba consideraţie care se acordă Legii lui Dumnezeu chiar de către conducătorii religioşi a provocat mult rău. Învăţătura care s-a răspândit atât de mult, că legile lui Dumnezeu nu mai sunt deloc obligatorii pentru oameni, este asemenea idolatriei în efectele ei asupra moralităţii oamenilor. Aceia care caută să slăbească cerinţele Legii sfinte a lui Dumnezeu lovesc direct la temelia guvernării familiilor şi naţiunilor. Părinţii religioşi care dau greş în a umbla pe calea rânduielilor Lui nu pot porunci casei lor să ţină calea Domnului. Legea lui Dumnezeu nu este pentru aceştia o regulă a vieţii. Copiii, când îşi alcătuiesc căminurile lor, nu se simt obligaţi să-i înveţe pe copiii lor ceea ce ei înşişi n-au învăţat niciodată. Aceasta este cauza pentru care sunt aşa de multe familii netemătoare de Dumnezeu; de aceea stricăciunea s-a întins aşa de mult şi este atât de adânc înrădăcinată. 14:51 Numai după ce părinţii vor umbla ei înşişi din toată inima în calea Legii lui Dumnezeu, numai atunci vor fi pregătiţi să poruncească copiilor lor după ei. În privinţa aceasta, o reformă este necesară - o reformă care să fie profundă şi cuprinzătoare. Părinţii trebuie să se schimbe; slujitorii Domnului au nevoie să se schimbe; ei au nevoie de Dumnezeu în familiile lor. Dacă doresc să vadă o altă stare de lucruri, atunci să aducă Cuvântul Său în familiile lor şi să facă din el sfătuitorul lor. Ei trebuie să-i înveţe pe copiii lor că el este glasul lui Dumnezeu, care li se adresează, şi că trebuie să fie astfel ascultat în totul. Ei ar trebui să-i înveţe cu răbdare pe copiii lor, arătându-le cu blândeţe şi în mod stăruitor cum să trăiască pentru a fi plăcuţi lui Dumnezeu. Copiii unor astfel de familii sunt pregătiţi să facă faţă sofistăriilor necredinţei. Ei au primit Biblia ca bază a credinţei lor şi au o temelie care nu poate fi dărâmată de valul de îndoială ce se abate asupra lor. 14:52 În prea multe case se neglijează rugăciunea. Părinţii consideră că n-au timp pentru rugăciunea de dimineaţă şi seară. Ei nu pot să-şi ia câteva minute pe care să le folosească în a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru bogatele Lui îndurări, pentru binecuvântata lumină a soarelui şi pentru ploaia care face plantele să crească, cum şi pentru ocrotirea sfinţilor Săi îngeri. Ei nu au timp să înalţe o rugăciune pentru ajutor şi călăuzire divină, cum şi pentru prezenţa şi rămânerea lui Isus în familia lor. Ei merg la muncă la fel cum ar merge boul sau calul, fără să se gândească câtuşi de puţin la Dumnezeu sau la cer. Sufletele lor sunt aşa de preţioase, încât, în loc de a-i lăsa să fie pierduţi fără nici o nădejde, Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru ei; dar ei nu preţuiesc mai mult 14:53 marea Sa bunătate decât o fac dobitoacele pieritoare. 14:54 Ca şi patriarhii din vechime, aceia care mărturisesc că-L iubesc pe Dumnezeu ar trebui să ridice un altar Domnului oriunde îşi înalţă cortul. Dacă a fost vreodată un timp când fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Taţii şi mamele ar trebui să-şi înalţe adesea inimile la Dumnezeu în cereri umile pentru ei şi pentru copiii lor. Fie ca tatăl, ca preot al familiei, să aşeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineaţă şi seară, în timp ce soţia şi copiii se unesc cu el în rugăciune şi laudă. Într-un astfel de cămin, Isus va zăbovi cu plăcere. 14:55 Din fiecare cămin creştin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Iubirea ar trebui să se dea pe faţă în activitate. Ea trebuie să se reverse în toate câte au loc în familie, arătându-se într-o bunătate profundă şi o comportare duioasă şi neegoistă. Sunt familii unde acest principiu este trăit, căminuri în care Dumnezeu este adorat şi unde domneşte cea mai curată iubire. Din aceste cămine, rugăciunea de dimineaţă şi seară se înalţă la Dumnezeu ca un parfum plăcut mirositor, iar mila şi binecuvântările Lui se revarsă ca roua dimineţii asupra celor plecaţi în rugăciune. Un cămin creştin bine ordonat este un puternic argument în favoarea adevărului religiei creştine - un argument pe care cel necredincios nu-l poate tăgădui. Toţi pot vedea că este la lucru o influenţă în familie, care se manifestă asupra copiilor, şi că Dumnezeul lui Avraam este cu ei. Dacă familiile celor ce mărturisesc a fi creştini ar avea un adevărat caracter creştin, atunci ei ar exercita o puternică influenţă pentru veşnicie. Ei vor fi în adevăr "lumina lumii". În cuvintele adresate lui Avraam, Dumnezeul cerurilor vorbeşte fiecărui părinte credincios: "Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi plăcut, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: