11:17 Leviţii, în imnul lor ce ne este redat de Neemia, cântă: "Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el" Tu dai viaţă tuturor"" (Neem.9,6). Cu privire la lumea aceasta a noastră, lucrarea creaţiunii lui Dumnezeu este completă. Căci "lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii" (Evr.4,3). Dar puterea, energia Sa, este încă exercitată în menţinerea lucrărilor creaţiunii Sale. Inima bate şi respiraţia îşi urmează cursul nu pentru că mecanismul ce a fost pus odată în mişcare continuă să acţioneze prin propria sa energie, ci fiecare respiraţie şi fiecare pulsaţie a inimii sunt o dovadă a grijii Aceluia în care "avem viaţa, mişcarea şi fiinţa" (Fapte 17,28). Faptul că an de an pământul produce bunătăţile lui şi îşi continuă mişcarea în jurul soarelui nu se datorează unei puteri proprii. Mâna lui Dumnezeu este aceea care conduce planetele şi le păstrează în poziţia lor, în mersul lor ordonat prin spaţiile siderale. El "a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor. El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare este puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte" (Is.40,26). Prin puterea Lui vegetaţia se dezvoltă, frunzele apar şi florile înfloresc. El "face să răsară iarba pe munţi" (Ps.147,8) şi prin El văile sunt făcute să rodească. "Toate fiarele pădurilor" îşi cer hrana de la Dumnezeu" şi fiecare creatură vie, de la insecta cea mai mică şi până la om, toate sunt zilnic dependente de grija Sa providenţială. În cuvinte deosebit de frumoase, psalmistul spune: "Toate" Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale" (Ps.104,20.21.27.28). Cuvântul Său controlează elementele naturii; El acoperă cerurile cu nori şi pregăteşte ploaia pentru pământ. "El dă zăpada ca lâna. El presară bruma albă ca cenuşa" (Ps.147,16). "La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii, şi scoate vântul din cămările Lui" (Ier.10,13).