10:4 Noe şi familia sa aşteptau nerăbdători scăderea apelor, căci doreau nespus de mult să păşească din nou pe pământ. La patruzeci de zile după ce crestele munţilor au fost vizibile, ei au trimis afară un corb, pasăre cu un accentuat simţ al mirosului, să descopere dacă pământul s-a uscat sau nu. Pasărea, negăsind altceva decât apă, a continuat să zboare în jurul corăbiei. Şapte zile mai târziu, s-a dat drumul unui porumbel care, negăsind unde să-şi pună piciorul, s-a întors la corabie. Noe a mai aşteptat alte şapte zile şi a dat din nou drumul porumbelului. Când, spre seară, acesta s-a întors cu o frunză de măslin în cioc, a fost o mare bucurie. Mai târziu, "Noe a ridicat învelitoarea corăbiei, s-a uitat, şi iată că faţa pământului se uscase" (Gen.8,13). Totuşi, el a mai aşteptat, cu răbdare, în corabie. După cum a intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el a aşteptat îndrumări ca să iasă din ea.