6:33 Isus, Maestrul divin, a înălţat totdeauna Numele Tatălui Său ceresc. El i-a învăţat pe ucenici să se roage: " Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău" (Mat. 6,9). Şi nu trebuia ca ei să uite să recunoască: "A Ta este... slava" (Mat. 6,13). Atât de atent a fost Marele Vindecător să îndrepte atenţia de la Sine la Izvorul puterii Sale, încât mulţimea uimită, "când a văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, schilozii umblă şi orbii văd", nu L-au preamărit pe El, ci au slăvit pe Dumnezeul lui Israel (Mat. 15,31). În rugăciunea minunată pe care Hristos a înălţat-o chiar înainte de răstignirea Sa, a spus: " Te-am proslăvit pe pământ... Proslăveşte pe Fiul Tău", Se ruga El, "ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine". "Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei" (Ioan 17, 1.4.25.26).