55:2 Călătoria lui Neemia la Ierusalim a fost făcută în siguranţă. Scrisorile împărăteşti către guvernatorii provinciilor din drumul lui i-au asigurat o primire onorabilă şi un ajutor prompt. Nici un vrăjmaş n-a îndrăznit să-l atace pe slujitorul oficial, care era păzit de puterea împăratului persan, şi a fost tratat cu un respect deosebit de către conducătorii provinciilor. Însă sosirea lui la Ierusalim, cu o escortă militară, arătând prin aceasta că venise cu o misiune importantă, a trezit invidia triburilor păgâne, care locuiau aproape de cetate şi cultivaseră multă vreme vrăjmăşie împotriva iudeilor, aruncând asupra lor batjocură şi insultă. În fruntea acestei lucrări rele, erau unii dintre conducătorii acestor triburi, Sanbalat, horonitul, Tobia amonitul şi Gheşem arabul. Încă de la început, aceşti conducători au privit cu ochi critici mişcările lui Neemia şi s-au străduit prin toate mijloacele care stăteau în puterea lor să-i zădărnicească planurile şi să-i împiedice lucrarea.