54:7 Pe măsură ce Neemia se ruga, credinţa şi curajul lui creşteau. Gura i-a fost umplută de argumente sfinte. El a arătat către dezonoarea care avea să fie aruncată asupra lui Dumnezeu, dacă poporul Său acum, când se întorsese către El, avea să fie lăsat în slăbiciune şi apăsare, şi a stăruit de Domnul să-Şi împlinească făgăduinţa: "Dacă vă veţi întoarce la Mine, şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai îndepărtată a cerului, de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce înapoi iarăşi în locul pe care l-am ales, ca să locuiască Numele Meu acolo" (Neemia 1,9; Vezi şi Deut, 4,29-31). Această făgăduinţă fusese dată lui Israel, prin Moise, înainte ca ei să fi intrat în Canaan, şi de-a lungul secolelor, ea rămăsese neschimbată. Poporul lui Dumnezeu se întorsese acum la El, în pocăinţă şi credinţă, iar făgăduinţa nu avea să rămână neîmplinită.