37:55 Dispreţuind neobişnuitele privilegii oferite, împăratul lui Iuda a urmat calea propriei sale alegeri. Şi-a călcat cuvântul de onoare dat împăratului Babilonului şi s-a răzvrătit. Acesta l-a adus pe el şi împărăţia lui într-o situaţie foarte dificilă. Împotriva lui au fost trimise "cete caldeene şi cete de sirieni şi cete de moabiţi şi cetele copiilor lui de Amon" (2 Împ. 24,2), şi acesta a fost fără putere să ferească ţara de pustiirea acestor jefuitori. În câţiva ani şi-a încheiat domnia dezastruoasă în ruşine, lepădat de Cer, urât de poporul său şi dispreţuit de conducătorii Babilonului, a căror încredere o trădase - şi toate acestea ca urmare a greşelii fatale de a se îndepărta de planul lui Dumnezeu, aşa cum a fost descoperit prin solul său rânduit. Ioiachim (cunoscut şi sub numele de Ieconia sau Conia), fiul lui Ioiachim, a ocupat tronul pentru numai trei luni şi zece zile, după care s-a predat armatelor caldeene care, din cauza răzvrătirii conducătorului lui Iuda, au asediat din nou cetatea condamnată. Cu această ocazie, Nebucadneţar "a adus pe Ioiachim la Babilon, pe mama împăratului, nevestele împăratului şi slujitorii lui şi pe mai marii ţării ... în număr de şapte mii împreună cu teslarii şi fierarii în număr de o mie". Împreună cu aceştia, împăratul Babilonului a luat "toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului" (2 Împ. 24,15.16.13).