36:48 nu trebuia să mai fie martor la nepocăinţa continuă a poporului lui iubit. Inima i se strângea de chin când vedea distrugerea produsă de păcat. "O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi", se jelea el, "aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! O! dacă aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu, şi m-aş depărta de el!" (Ier. 9,1.2).